Sistemul educațional si profitul

Toată lumea aleargă după bani pentru că este aici o economie de piață. Nici sistemul educațional nu este ocolit. Aici sunt foarte mulți bani siguri  de la stat  pentru:

• salarii;
• licitații manuale;
• licitații tehnică de calcul;
• organizări tot felul de manifestări;
• derulări de programe;
• construcții;
• reparațiide școli;
• extravaganțe politice;
• supraveghere examene;
• organizare comisii subiecte;
• licitații dotări IT.

De la înființarea universităților private, toată lumea visează bani, bani și iar bani. Organizarea și la stat a învățământului cu taxă este tot pentru a degreva bugetul de niște cheltuieli. organizarea de învățământ de master cu taxă, de doctorat la taxă și tot felul de activități unde se plătește sau se mută banii dintr-un buzunar în altul are la bază profitul, maximizarea acestuia. Nu de puține ori se publică pe diferite site-uri veniturile unor universitari, bugetari în esență și muritorii de rând își pun întrebarea firească cu nume de club, la care își dau răspunsul clasic: ghinion, Vorba cântecului cu m-am născut la șapte luni/ ghinion/să am lumii ce să-i spun/ ghinion...  Se face profit din orice și vaca de muls este bugetul sistemului educațional. Acreditările costă mult și acestea trebuie plătire gin greu și la greu cu bani care provin oricum nu din alocări bugetare anticipate, ci din venituri. Profitul trebuie văzut în mod dinamic, pentru că el apare ca diferență dintre venituri și cheltuieli. Se face în așa fel încât această diferență să nu fie copleșitor de mare, ceea ce înseamnă că este mai corect să se vorbească de un excedent, adică niște bani care trebuie cheltuiți. Profitul mai trebuie văzut și prin prisma celor care relaționează cu cei ce sunt ordonatori de credite, adică au în pix semnătura care-i face fericiți pe agenții economici flămânzi dar și lacomi. N-am văzut în viața mea unul cu pixul care să fi profitat de pe urma sumelor uriașe pe care le-a dirijat colo și colo, rămânând, vorba lio Ion Iliescu, sărac și cinstit. Ei nu au vile, nu au hoteluri, nu au furat gardul istoric să-l ducă acasă și să râdă colegii de el, nu au decât ceea ce poartă zi de zi și trăiesc din apă cu pâine și sare, iar pantofii sunt cu gaură în talpă, mai rău ca în cazul funcționarului de la FMI.

Într-un cuvânt, nu profită cine face licitații, nu profită cine câștigă licitații, nu profită nici cei ce repară clădiri, nu profită nici cei cu fondul clasei, nu profită nimeni. Totul este ca în Rai, cinste, omenie și voioșie lucie. Profită numai elevii și studenții prin cunoștințele pe care profesorii le oferă lor din conștiință pură, deși unora le chiorăie burțile de foame de pre binele care îi strivește ca salarii.

(28 octombrie 2016)