Nouă ne plac denumirile pompoase, care vor să expliciteze cam totul. ANPC este Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. De ce îi spune autoritate n-am înțeles, că așa ceva nu are prin ceea ce face. De ce este națională n-am înțeles deloc, pentru că la nivel județean există Comisariatul Pentru Protecţia Consumatorilor adică mai exact Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, de parcă țara noastră ar fi o dictatură militară. Îmi aduc aminte chestia cu Garda de mediu sau cu Garda financiară, care aveau nume sonore dar care nu fac mare scofală din moment ce poluarea este la cote alarmante, iar corupția era în floare. De ce îi zice autoritate sau comisariat de ce îi zice național, județean rămâne un mister. UE dacă ar fi atât de interesată de sănătatea cetățenilor ei cei europeni ar face să zicem un număr 223 unde să sune omul la o chestie numită Protecția consumatorului și acolo să se jăluiască cu tot ce are el. Organizat ca salvarea, apelurile s-ar direcționa pe local și totul ar fi OK, fără denumiri de tot râsul, așa cum e azi pentru că:
- dacă cineva reclamă se iau măsuri formale;
- legea nu-l apără pe consumator;
- cei care verifică neregulile lasă în anonimat pe făptuitor;
- au fost prea puține cazurile în care ANPC a fost eficient cu adevărat;
- nu se fac publice în mass-media numele supermarketurilor și producătorilor hoți și criminali.
(14 octombrie 2016)
No comments:
Post a Comment