Cercetarea științifică: cercurile studențești

Cercurile științifice studențești au funcționat în universități de dinainte de războiul al II-le, au continuat și în anii negri ai comunismului, dar și în anii capitalismului pe care unii îl numesc sălbatic, iar alții de cumetrie, pr când eu îl numesc capitalism și atât, adică societate democratică. cercetarea științifică studențească se desfășoară în:

- cercuri științifice pe domenii care au legătură cu disciplinele din programele de studiu;

 - sesiuni științifice la nivel de cerc, de facultate, de universitate și la nivel național.

Activitatea de cercetare științifică:

- nu este condiționată de promovabilitate;

- este opțională;

- se desfășoară și în afara perioadei în care studentul învată disciplina;

- se continuă în elaborarea lucrării de licență;

- presupune documentare dar și elaborare de soluții proprii;

- înseamnă diseminare în fața colegilor dar și a profesorilor;

- conduce la evaluare și la premiere.

Sunt numeroși oameni importanți într-un domeniu de activitate care se mândresc peste ani cu diplomele obținute în diferite faze ale competițiilor pentru cercurile științifice studențești. Cercetarea științifică studențească este pepiniera de unde pornesc cei care duc mai departe domeniile științifice de importanță majoră din țara noastră. participanții la ședințele cerucrilor, cei care desfășoară muncă voluntară pe durata facultății sau a masterului în cercetare, nu mimează cercetarea și își însușesc temeinic tehnicile și metodele pe care le vor utiliza pe tot parcursul carierei lor în a descoperi noi soluții la noi probleme.

Am cunoscut foarte mulți tineri studenți care au venit la cercurile de cercetare științifică din CSIE și apoi au fost strălucitori în sesiuni naționale organizate la Iași, Timișoara sau Cluj. Mulți dintre ei sunt renumiți profesori universitari sau cercetători științifici dar și persoane publice de mare notorietate în domeniile în care activează. cercurile științifice studențești sunt forme flexibile din punct de vedere organizatoric, pentru că ele sunt:

- anunțate pur și simplu de un cadru didactic;

- studenții pasionați de temele de acolo se înscriu opțional;

- echipele de cercetare se constituie liber;

- activitatea de cercetare se desfășoară funcție de timpul disponibil;

- ședințele de cerc științific se organizează după un program armonizat;

- dezbaterile sunt absolut colegiale;

- referatele reflectă stadii ale muncii de cercetare;

- autoselecția joacă un rol esențial;

- criteriul valoric bazat pe calitate și eficiență este fundamental.

Diferențierea dintre studenți se realizează prin modul în care aceștia se documentează, vin cu soluții noi și mai ales prin capacitatea de a argumenta și de a demonstra calitatea soluțiilor obținute. În comparație cu situațiile în care sistemul educațional este bazat pe memorare și pe reproducere, în cercurile științifice se produce schimbarea radicală a abordării, pentru că trece pe primul plan creativitatea studentului. Cercurile științifice studențești reprezintă filtrul natural al talentelor și are menirea de a selecta pe cei care au capacitatea de a aduce elemente noi într-un domeniu de activitate de cei care au abilitățile de a fi excelenți executanți ai unor operații pe care unii le numesc pe nedrept de rutină, deși în orice moment apar elemente neprevăzute care impun decizii capitale.

Experiența mea arată că lucrând în stagiul doctoral cu tineri cu care am colaborat în cercurile științifice, în elaborarea lucrării de licență dar și a disertației, totul a decurs mai mult ca perfect pentru că respectivii știau totul despre nivelul de exigență impus de mine și colaborarea cu ei n-a avut nimic din ceea ce s-ar numic tocmeală pe termene și mai ales pe calitate. Lucrurile erau clare din cercul științific unde ei elaboraseră primele referate și unde ei înșiși își definiseră un nivel ridicat de exigență sub care nu-și imaginau să coboare orice-ar fi, ceea ce s-a și întâmplat.

(02 octombrie 2016)