Alina MUNGIU-PIPIDI dixit

În miez de noapte Rareș BOGDAN de la Realitatea Tv a dat citire unei lungi depeșe elaborată de Alina MUNGIU-PIPIDI, cea care se recomandă profesor în democratizare cred pe la Berlin, deși a terminat medicina în 1988 pe undeva prin Iași. O fi făcut psihologie și un doctorat tot în psihologie parcă, dar eu admir pe cei care fac licența în domeniul X, fac master tot în domeniul X, fac un doctorat în același domeniu X și desfășoară cercetare într-un laborator tot în aria definită prin X. În rest, totul e apă de ploaie și orgoliu de a mima ceva, din moment ce doctoratul nu e continuat în spiritul și litera a ceea ce zic direcțiile de cercetare de la concluziile tezei de doctorat.

În lungul text emanat de cea care poartă tot timpul un bandaj la gât, lucru care îmi trezește spaime ce decurg din faptul că Alina MUNGIU-PIPIDI are o suferință care văd că este permanentă, ceea ce mă face să urmăresc mișcările capului său și mai puțin să ascult ceea ce zice în aparițiile sale la televizor. Mergând pe principiul omului care deține marile adevăruri, Alina MUNGIU-PIPIDI face interpretări ale realității românești încercând să înghesuie această realitate în tiparele unor teorii proprii, care sunt de un simplism înfricoșător. Chestia cu votul este nu un adevăr, ci o ipoteză care ar merge dacă s-ar prezenta la urne undeva la nivelul de 85 - 95% pentru a da reprezentativitate rezultatului. Din moment ce:

• partidele nu mai reprezintă prin politicien cam pe nimeni,
• numărul celor care vin la vor este foarte mic,
• punerea ștampilei este în prea multe cazuri la întâmplare,
• erorile sunt alarmant de mari din cauza legislației,
• fluxurile informaționale spre alegător sunt incomplete,

semnificația votului este foarte mică, dovada clară este dată de faptul că țara noastră este încremenită într-o clasă politică absolut ineficientă. Dovada este numărul de km de autostradă, număr care este ridicol pentru cei aproape10 ani de la intrarea în UE.

Revenind la zicerile lui Alina MUNGIU-PIPIDI mă simt deja speriat că nu a înțeles ce și cum cu necesitatea de a transforma clasa politică, inclusiv folosind un artificiu în persoana lui DJC, considerat de mine benefic, singurul mod de a ieși din mocirlă. dacă în cazul Eba i-am înțeles supărarea distinsei profesoare berlineze, acum chiar nu știu ce i-a produs marea supărare. Sunt uneori persoane care au o imagine deformată despre sine, considerându-se primordiali în ceea ce privește o doctrină sau un partid. Ceea ce se întâmplă acum și aici arată că Alina MUNGIU-PIPIDI nu este în acest film, e în altul care nu este al nostru. Este trist să constați că tocmai omul care ar trebui să interpreteze corect realitatea face erori de analiză. Una este realitatea în care lucrează Nicușor DAN și alta este foaia de hârtie pe care se scriu niște texte pentru un ziar cu patron la pârnaie.  Până una-alta Nicușor DAN și Clotilde ARMAND sunt cei care au făcut USR, iar cine crede că a fost în spate și a lucrat, în acest caz, chiar nu se proceda după tiparul marelui păpușar. În cazul de față, este bine că a procedat așa, pentru că ne-am fi trezit prin 2019 spunându-se pe la colțuri că o anumită persoană, de fapt o aceeași persoană care l-a creat pe TB și l-a făcut prezident, a mai făcut prezident și pe, a mai făcut un partid, a mai făcut și un premier. Deci o aceeași persoană a făcut lumea. Bietul Marx zice că istoria o face poporul. Sunt atâtea bancuri cu Alinuța, încât mă opresc aici și acum.

(20 octombrie 2016)