Pensionarii ca mingi de pinpong

Nu am crezut că se va deteriora atât de mult atitudinea societății românești față de pensionari, persoane în vârstă dealtfel, care și-au plătit dările față de statul incompetent, devenind chiar în mintea unui fost prezident niște bieți asistați social. Pe undeva societatea este îndreptățită să-și bată joc de cele 5 milioane de pensionari, pentru că aceștia se lasă călcați în picioare fix de oricine are nu numai intenția, dar și direcția. Lumea uită căpensionarii sunt:

• primii la vot;
• cei care își plătesc impozitele;
• încă respectuoși;
• singurii care își ajută copiii;
• fără nevoi exorbitante;
• cu consumuri dintre cele mai mici;
• conștienți că societatea este obraznică și tac;
• în așteptarea unor zile mai bune;
• disperați atunci când dau de greu.

Politicienii, de pe întreg eșicherul politic îi consideră pe pensionari o masă de manevră de doi bani, care este ușor manipulabilă, nu cu fapte, ci cu promisiuni dintre cele mai stupide, dintre care dublarea pensiei sau atingerea nivelului de 800 euro pentru pensia minimă a fost unul dintre exemplele de teribilism electoral adriean sau theodorian însoțite de gesturi ample, vorbe apăsate pentru a fi cât mai convingători. Ca tacâmul să fie complet, s-a înființat și un partid al pensionarilor cu nenumărați membri, zice-se, care iese în față exact la momentul necesar celor care au interesul. Se spune că un partid se crează pentru a lua puterea. El are membri cotizanți. În opinia mea, nu prea văd niciuna dintre condiții 100% îndeplinite, dar mă rog...

Acum vor fi alegeri. Voi citi cu interes gogorițele din programele electorale ale tuturor partidelor și bineînțeles ale unora dintre candidații independenți, că musai teribiliștii trebuie să aibă oarece paragrafe destinate pensionarilor. dacă sunt niște bancuri bune acolo, cu siguranță le voi aprecia, le voi savura și voi aștepta pe Duban să le prezinte în modul său spumos la Kanal D miercurie seara la oră târzie, că precis sunt cu lucruri indecente, căci politicienii noștri nu au cum să spună altfel lucrurilor în care ei nu cred o iotă.

(20 octombrie 2016)