Societatea modernă are obsesia discriminărilor, ceea ce seamănă într-un fel cu ascunderea gunoiului sub preș, căci oamenii sunt oameni și prin atitudinea lor arată care sunt marile diferențe dintre vorbe și fapte, iar noi știm cu toții că faptele contează, nu vorbele.
Să fiu mai clar. În societatea modernă, nu este acceptabil să spunem nimic negativ despre însușirile fizice ale unei persoane.
Dacă un bărbat este gras sau o femeie este grasă, în niciun caz nu este de acceptat să facem comentarii despre faptul că sunt grași. Cel mult, facem referire la persoane supraponderale, fără a nominaliza sau fără a arăta cu degetul spre o anumită persoană.
Dacă un bărbat este urât sau o femeie este urâtă, în niciun caz nu este de acceptat să facem comentarii despre faptul că sunt persoane urâți. Cel mult, facem referire la persoane cu aspect neplăcut, fără a nominaliza sau fără a arăta cu degetul spre o anumită persoană.
Lucrurile stau tot așa în legătură cu apartenența la o etnie sau la o rasă.
Trebuie să spun din start că eu am aflat de existența raselor și etniilor la facultate de la colegii mei, căci la mine în mahala, toți copiii eram o apă și-un pământ la joacă, la învățătură și niciodată nu ne adresam unul altuia altfel decât prin numele mic, folosind chiar diminutive precum Gicuță, Ionuț, Mihăiță, Lenuța, Miorița sau Jenică. Mult mai târziu mi-am dat seama că eu mă jucasem și am avut cea mai frumoasă copilărie cu unguri, evrei, lipoveni, tătari sau rromi. Niciodată n-am să înțeleg relevanța adăugării la numele cuiva a acelor elemente care chipurile ar da o descriere mai completă respectivei persoane, descriere care nu face nicio referire la trăsăturile de caracter ale acesteia, trăsături de care eu trebuie să țin seama atunci când alcătuiesc o echipă cu care pornesc la drum în realizarea activităților unui proiect și unde contează punctualitatea, corectitudinea, eficiența, calificarea, atitudinea, exigența, modestia, experiența, dar și altele și unde doar o carență are rolul de a demola orice proiect, dacă ea există, se manifestă și nu a fost cunoscută.
Societatea modernă este extrem de superficială și ia în discuție ostentativ aspecte pe care le neagă, insistând asupra lor. Atunci când este vorba de o crimă și se specifică etnia criminalului sau rasa acestuia, toți nu uită să spună că se încalcă regulamentul CNA, dar spășiți și făcându-și mea culpa, cei ce discută, comit infracțiunea, doar pentru caracterul spumos al relatării și pentru a da culoare unui text fără valoare, căci crime se întâmplă cu miile și autorii sunt de toate felurile, încât n-ar mai trebui să mire pe nimeni din pe parte vine cel care a făptuit la cald un asasinat.
În opinia mea, orice discuție despre un nene sau despre o tanti, trebuie să pornească de la obiectivul pe care îl urmărim și să definim clar și categoric profilul acelui nene sau a acelei tanti în raport cu obiectivul pe care ni l-am definit. Vreau pe cel mai bun halterofil, nu mă interesează decât câte kilograme ridică cel selectat. Vreau programatorul cel mai bun. Mă uit să vedem ce programe a scris, discut cu el, îi dau o temă de a scrie un program, văd ce a făcut și mă conving că el este cel pe care-l caut pentru ceea ce am eu de făcut. În rest, o mie de ani pace, căci lucrurile neesențiale nu mă ajută pe mine să-mi ating obiectivul.
(05 februarie 2024)
(05 februarie 2024)
No comments:
Post a Comment