Pentru mine Cristian POMOHACI era un simbol pentru că după prea mulți ani de stereotipii, în sfârșit apăruseră în Ardeal o voce de bărbat, un repertoriu și un nou stil. Cristian POMOHACI reprezenta altceva mai ales prin cântecele culese și nu făcute, pentru că eu am alergie la cântecele scrise prin garaje, closete sau în cluburi deșucheate. Când l-am ascultat știam că avea înregistrări pe casete și am mers special la Cluj să cumpăr o astfel de casetă. Am apreciat cântecul A fi om e lucru mare. Cristian POMOHACI are voce de bărbat. Cristian POMOHACI are repertoriu. Cristian POMOHACI are un stil propriu. Cristian POMOHACI are gesturi ample. Cristian POMOHACI are costum popular adevărat, fără zorzoane.
Boii trag, brazda se-ntoarnă
Ceterașule vestit
Cine joacă bătrânește
Cine n-ascultă de mamă
Dragu meu pahar cu vin
Ieri am fost la popa-n clacă
Mândră nu mă ocoli
Nu știu Doamne ce să fac
Pe cărări cu pietricele
Vai săracii talerii
Cristian POMOHACI are o poveste foarte tristă, căci el este un bărbat altfel și societatea are mari rețineri față de astfel de oameni, referendumul pentru familie a evidențiat acest lucru. Nu avea cum el să le aibă pe toate și pentru asta a dezbrăcat haina preoției, dar publicul îl iubește, chiar dacă au apărut parodii referitoare la el.
M-am bucurat că Cristian POMOHACI demască în cântecul La Gherla la ferestruică acea corupție de la un sistem, altul decât cel din învățământ sau din medicină, unde televiziunile nu se sfiesc să tot întindă pelteaua, pentru că nici doctorii și nici profesorii nu au cum să exercite presiuni și atunci mass-media se dezlănțuie că nu i se întâmplă nimic.
(16 februarie 2024)
(16 februarie 2024)
No comments:
Post a Comment