Dubla măsură

Cu siguranță, în fiecare dintre noi există acea doză de subiectivism care ne face să apreciem diferit situațiile, până la nivelul la care se concluzionează că aplicăm o dublă măsură, în ideea că pentru aceeași activitate, avem cuvinte total diferite de a o caracteriza. Eu nu mai sunt de mulți ani un puști și am avut ocazia să văd tot felul de oameni, unii mai iscusiți și alții mai puțin iscusiți în a camufla motivele din care aplicau dubla măsură.

Sunt oameni care aplică dubla măsură apelând la tot felul de sentimente de natură umană, atunci când vor să fie evaluați cu blândețe pentru erorile făcute cu bună știință sau dintr- răutate înnăscută, cum tot așa sunt oameni care dau frâu liber răutăților profunde cu care justifică, zic ei argumentat, poziționări care exced cu mult un cadru moral unanim acceptat și exersat chiar de ei în anumite situații.

Scena politică românească este locul perfect al manifestării dublei măsuri în tot și în toate, iar frecvența cu care apar situațiile de manifestare a evaluărilor sunt atât de dese încât actorii principali nici nu se mai ostenesc să vină cu expuneri elevate, ci lovesc direct și la obiect, în modul cel mai grosier cu putință, încât și un copil își dă seama că este vorba de dubla măsură în a categorisi total diferit, două situații trase la indigo, de parcă pe oamenii de rând i-ar fi lăsat memoria și nu ar mai avea capacitatea de a compara.

Dubla măsură devine mai evidentă atunci când din lipsă de tact politic, actorii trec de la o extremă la alta și se poziționează zgomotos în consecință, de fiecare dată aducând argumente ilogice, pe care le accentuează, subliniind că le prezintă pentru a facilita înțelegerea situațiilor și mai ales a verdictelor, dar totul devine cusut cu ață albă și-i pune pe oratori în situații de-a dreptul jenante, iar ei se prefac că nu înțeleg despre ce este vorba și perseverează în alunecarea în penibil și grotesc.


(03 februarie 2024)