Digitalizarea manuscriselor

Digitalizarea manuscriselor este pentru noi o mare problemă pentru că trebuie să răspundem la o serie de întrebări, mai ales când este vorba de manuscrise foarte vechi. Trebuie să spun că la ora actuală există:
- scanere foarte puternice, cu rezoluție de excepție,
- software care ameliorează calitatea imaginii scanate,
- proceduri de manipulare atentă a manuscriselor,
- experiență de arhivare cu chei multiple a manuscriselor.
Este deosebit de important să se treacă la digitalizare într-un mod științific și sistematic. Cred că mai întâi trebuie făcută o listă a categoriilor de manuscrise și numai după aceea trebuie definite criterii clare de ierarhizare a manuscriselor. După ce se clarifică multe dintre aspecte, se va trece la derularea procesului de digitalizare.

Așa cum a fost ambiția de a avea operele complete ale lui Mihail EMINESCU, trebuie ca procesul de digitalizare să înceapă cu manuscrisele eminesciene, astfel încât să fie incluse toate aceste manuscrise, chiar dacă ele se află dispersate în diferite puncte. După scanare, fișierele cu imaginile manuscriselor se centralizează într-o singură bază de date multimedia.

Existența unei strategii coerente destinată procesului de digitalizare a manuscriselor va asigura completitudinea procesului, pentru a nu exista manuscrise ne-digitalizate.

Nu vreau să amintesc aici avantajele digitalizării manuscriselor. Există cercetători care se vaită că nu au acces la manuscrise și plângăreților li se taie argumentul din care ei justifică imposibilitatea de a realiza capodoperele, căci e mai ușor să cauți scuze decât să muncești, exact cum a fost și cu literatura de sertar, care nici în ziua de azi nu a apărut, că de fapt nu a existat, ci era doar o scuză a ne-muncii și ne-talentului.

Dacă manuscrisele sunt digitalizate devin accesibile și nici nu se mai uzează prin manipularea repetată, ca să nu mai vorbim de posibilitatea de sustragere a lor de către unii cercetători cleptomani.


(22 noiembrie 2023)