Munca fotbaliștilor de la națională

Cine muncește are și rezultate! Este un adevăr simplu, știut de toată lumea, dar evitat de cei mai mulți pentru că este evident, simplu, arhicunoscut, banal și mai ales că presupune timp, efort, disciplină, voință, răbdare, abnegație, încredere și modestie.

Primul lucru bun care s-a întâmplat a fost numirea lui Edward IORDĂNESCU pe poziția de antrenor al naționalei de fotbal. Edi IORDĂNESCU nu era nici prea tânăr, nici prea bătrân, nici necunoscut, nici prea cunoscut, ci exact persoana cu putere de muncă, cu tactul de a lucra cu fotbaliștii și cu viziunea de a derula un proces cu intensitatea corespunzătoare atingerii obiectivului numit calificarea la un campionat.

Al doilea lucru bun care s-a produs a fost legat de faptul că lui Edi IORDĂNESCU i s-a dat posibilitatea de a alege fotbaliștii cu care să alcătuiască lotul echipei naționale de fotbal, căci includerea în lot a unor fotbaliști cu alte obiective decât acela de a duce echipa națională la un campionat s-a dovedit a nu fi decât ceva inutil, păgubos și ineficient pe termen lung, căci echipa națională avea nevoie de o altă abordare.

Al treilea lucru bun pe care l-a făcut Edi IORDĂNESCU a fost crearea unui climat de muncă pe teren, de respect față de suporteri, de responsabilitate față de activitatea de pe teren la toți cei selectați să facă parte din echipa națională de fotbal.

Al patrulea lucru bun făcut de antrenor a fost identificarea jucătorilor cu potențial adevărat de a evolua în echipa națională, astfel încât aceștia să ofere randamentul maxim în meciurile de calificare, răspunzând direct de opțiunile pe care le-a făcut, întrucât el de pe poziția de antrenor a jucat și rolul de selecționer, lucrând în acest sens cu o echipă de specialiști.

Al cincilea lucru care s-a produs la echipa națională a fost creșterea nivelului de profesionalism pe toate palierele, cu limitarea pozițiilor și influențelor de pe margine ale tot felul de chibiți care doar au căutat să profite din gravitatea lor în jurul echipei de fotbal naționale, fără asumarea vreunei responsabilități. Un rol decisiv l-a avut în definirea structurilor operaționale de la echipa națională lui Răzvan BURLEANU, acum un bărbat copt, ajuns la vârsta de 39 de ani, vârstă tocmai bună pentru decizii ample, definitorii.

Consider că după aproape doi ani de muncă într-un nou context, Edi IORDĂNESCU a reușit derularea unui proiect așa cum trebuie, ca la carte și a ajuns să-și îndeplinească obiectivele, căci el este un om puternic, s-a înconjurat de oameni puternici. El este un om muncitor, cu vorba măsurată, care s-a înconjurat de oameni care să-i semene și nu a lăsat loc abordărilor festiviste, de conjunctură, ci a pus accent pe muncă, pe seriozitate, iar fotbaliștii selectați de el au muncit respectând indicațiile lui, ceea ce s-a văzut pe teren.   Se zice că ce naște din pisică, tot șoareci mănâncă. Proverbul este adevărat căci Edward IORDĂNESCU este fiul lui Anghel IORDĂNESCU și nu trebuie să scriu eu aici nimic despre cine a fost Anghel IORDĂNESCI pentru fotbalul românesc, pentru că toată lumea știe.


(24 noiembrie 2023)