Toată lumea își dă cu părerea

Lipsa bunului simț, lipsa onoarei și lipsa educației elementare, îi face pe unii dintre noi să se considere buricul pământului și să creadă că dețin adevărul absolut. În mod normal, fiecare dintre noi este ceea ce este doar prin faptele și niciodată prin vorbele lui.

Există mai multe modalități de a ne da cu părerea.

Prima modalitate de a ne da cu părerea este aceea că ne trezim vorbind, de parcă noi știm problema despre care se vorbește încă de când eram în burtica mamei. În realitate, noi am auzit de acea problemă acum două minute și fără a ni se cere părerea, ne simțim datori să ne-o exprimăm, deși nu o avem, dar suntem în stare să însăilăm vorbe goale, care din când în când mai conțin și cuvântul cheie esențial al discuției. Este adevărat că nimeni nu ne ascultă sau cei care ne ascultă ne adresează cuvinte grele din care reiese disprețul de care ne bucurăm din partea lor, dar caracterul nostru deficitar nu se simte deloc lezat în amorul propriu și noi doar spunem că am punctat, că suntem prezenți acolo unde toată lumea este curioasă să afle soluții. Dacă au fost furnizate 99 de soluții și noi nu am livrat niciuna, nimeni nu va lua în considerare că acest lucru s-a întâmplat și fiind făcută o evaluare la grămadă, rezultă că ceea ce am spus, mai ales dacă a fost spus fără poticneli, a fost o soluție, deși realitatea este cu totul alta.

A doua modalitate de a ne da cu părerea este aceea prin care folosim de foarte multe ori negația nu pentru a minimaliza ceea ce este luat în discuție și pentru a găsi tot felul de hibe acelui lucru. Faptul că spunem că nu este bine ceea ce s-a realizat, că soluțiile luate în discuție nu sunt bune, nu miră pe nimeni, deși lumea așteaptă cu sufletul la gură să audă soluția mai bună,. soluția salvatoare, care nu va veni în vecii-vecilor de la cel care doar înșiră propoziții în care apare cuvântul nu, fără a veni cu o idee, oricât de mică ar fi aceasta. Faptul că lipsește în sală acel moderator care să impună ca fiecare vorbitor să se prezinte, să spună de la ce unitate economică vine și să-și facă o mică prezentare a realizărilor care-l recomandă să intre în discuție, crează premisele nefaste ca orice individ să se ridice în picioare și să spună orice-i trăznește prin cap, dar mai ales să critice, căci a critica este cel mai simplu lucru.

A treia modalitate de a ne da cu părerea este aceea prin care deși habar nu avem despre subiectul în discuție, începem să folosim chestiuni generale care merg la orice, printre care enumer utilizarea de proverbe din latină, recitarea unor versuri care se apropie de contextul în care ne aflăm sau utilizarea unor nume de persoane cu mare notorietate cu care ne-am întâlnit anterior și care și-au exprimat un punct de vedere referitor la o cu totul altă problemă, dar noi facem eforturi notabile pentru a asigura legătura între acel context și situația de față, pentru a nu părea rupți de realitate, ridicoli și neaveniți.

Atât timp cât nu există o diviziune a muncii, nu există proceduri clare pentru a derula o dezbatere, ne vom găsi în situația în care printre noi se vor afla și indivizi care doresc să se remarce, vorbind despre lucruri pe care nu le stăpânesc, dar pentru care doresc să pozeze în specialiști cu mare notorietate. Eu am întâlnit foarte mulți indivizi care vorbesc pentru a se afla în treabă și care chiar încercau să-și dea cu părerea, dar de fiecare dată am avut intervenții brutale, adresându-le rugămintea ca înainte de a critica soluția altuia să spună că au soluție mai bună și s-o prezinte scoțând în evidență avantajele, critica soluției altuia reieșind din avantajele soluției mai bune pe care o prezintă. În 99,99999% din cazuri, oamenii se așezau, căci doar știau să critice, fără a avea soluție. Atât timp cât nu ai soluție mai bună, taci, căci fără acea soluție mai bună, soluția slabă va fi implementată și punct.



(05 septembrie 2023)