De ce nu mai citește lumea proză?

Nu mai citește lumea proză căci:
- televizorul ne-a acaparat cu filmele lui,
- telefonul mobil ne ocupă foarte mult timp,
- lipsesc marile romane netranspuse cinematografic,
- cărțile nu mai au tiraje mari și prețurile le fac inaccesibile,
- lipsește emulația spre citit din partea societății,
- la școală elevii dugeră rezumate, nu operele.

Societatea nu a avut capacitatea de a se adapta la schimbările profunde generate de Internet, de telefoanele mobile și de produsele multimedia, mai ales de marea varietate de jocuri, toate fiind mari consumatoare de timp. Cititul este o opțiune a fiecăruia dintre noi. Dacă un telefon mobil îl ținem în mână, vorbi, facem un joc și mai facem și altceva între timp, adică mergem pe stradă sau stăm rezemați de un gard, este imposibil să citim o carte în acele locuri unde folosim telefonul mobil, căci nimeni nu citește dintr-o caret mergând pe stradă sau stând pe closet sau așezat pe niște scări din metrou pentru câteva minute.

Lumea nu mai citește proză pentru că a citi 300 sau 400 de pagini necesită 8 zile dacă stăm să citim zilnic 2 - 4 ore cu pauze mici, în timp, ce o carte ecranizată necesită 90 de minute și mai mult, dacă este vorba de Youtube, fragmentarea în funcție de timp și loc nu mai este nicio problemă, iar utilizarea căștilor face ca deranjul celor din jur să fie minim.

Este adevărat că atunci când citim o carte, avem ritmul nostru, punem în joc imaginația noastră, eroii sunt exact cum ni-i dorim noi. Nu ne deranjează deloc intervenția scenaristului și a regizorului în narațiune, pentru că noi suntem extrem de grăbiți, luăm lucrurile care ne sunt servite și nu ne facem deloc probleme legate de micile detalii de care s-au debarasat cei care au prelucrat proza inițială și au transformat-o în film. Numai oamenii de modă veche pentru care cartea tipărită reprezintă elementul de bază, mai citesc. Restul persoanelor citesc strict numai materialele de care au nevoie pentru examene, fie sub forma unor cărți de teste, unor cărți gen culegeri de probleme, fie cursuri universitare. Este adevărat că editurile abonate la a publica manuale școlare supraviețuiesc prin aceste demersuri sau cele care publică scriitor după programe finanțate de la buget. Există foarte rare cazurile în care editurile mai publică prozatori în ideea de a obține profituri, ca pe vremuri. Se publică foarte mult proză în regie proprie, iar tirajele sunt aproape simbolice, ceea ce nu duce la a impune autori și de a gestiona notorietățile unor prozatori.


(18 septembrie 2023)