Sunt unii dintre noi care cred că sunt de neînlocuit, deși cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit. În viață trebuie să știi care este momentul optim să te retragi din funcția pe care te afli de ceva timp.
Nu știu dacă la Congresul al XIV-lea al PCR se retrăgea Nicolae CEAUȘESCU se mai întâmpla ceea ce s-a întâmplat, deși dacă cu câteva luni mai înainte el făcea niște schimbări de structură, un fel de perestroika mioritică, probabil nu ar mai fi avut loc acea vărsare de sânge care a făcut ca Revoiluția Română să aibă particularitățile acelea care ne-au marcat pe toți pentru totdeauna, dar ceva-ceva s-ar fi întâmplat și s-ar fi deschis o supapă a acelui vas sub presiune și tensiunile sociale s-ar fi degajat spre alte direcții, așa cum s-au întâmplat evenimentele în Germania, Ungaria și Cehoslovacia.
Nu știu dacă nefericitul de Dumitru BUZATU s-ar fi retras acum doi sau trei ani din nenumăratele poziții cheie, ar mai fi ajuns ca acum la bătrânețe să mai trăiască acea rușine pe care o trăiesc doar oamenii încătușați, care realizează că tot ceea ce au clătit s-a năruit într-o clipă și toată agoniseala pleacă la vale pe apa sâmbetei, ca și cum nimic nu ar fi fost acolo. Dar el nu a intuit că i-a trecut vremea și a crezut că este de neînlocuit, așa cum cei care sunt oameni slabi și se lasă influențați, cred într-o stea care nu apune niciodată, ei considerându-se deasupra vremurilor și a oamenilor, oricare ar fi ei.
Este greșeala vieții tuturor celor care cred că dacă se află pe o poziție chiar și rezultată în urma unui vort, devin ocupanții acelei poziții și nimeni și nimic nu-i mai clintește de acolo. Se știe că fiecare om are în cariera sa un început, o perioadă de urcuș, un vârf, după care inevitabil urmează alunecarea la vale sau prăbușirea implacabilă, dacă respectivul nu a știut să-și gestioneze retragerea și s-a lăsat împins la vale pe tobogan, fără cruțare, chiar de colaboratorii săi pe care i-a crezut slugi credincioase.
Voi lua exemplul unui tenor celebru. Acesta cu vocea sa excepțională reușește să facă marile roluri pe cele mai importante scene lirice ale lumii. El trebuie să fie educat că vocea este la cea mai înaltă cotă doar până la 55 de ani, dacă are grijă de ea, iar după acea dată este momentul să rărească aparițiile și să vină în spectacole unde prezența sa este este de cel mult 5 -7 arii cu pauze rezonabile între ele. Între 55 și 65 de ani acest tip de apariții sunt rezonabile. După aceea este bine ca tenorul să participe în juriile unor festivaluri, la niște activități de tip master class, ca la 70 de ani să apară doar în interviuri la televizor sau în săli de spectacole unde este omagiată activitatea sa. Este exagerat ca tenorul să aibă lacune de educație și să creadă despre el că la 75 de ani este tot atât de performant în marile roluri cum era la 35 sau 40 de ani, iar dacă este huiduit să nu se mire că a ratat momentul optim al retragerii.
În orice activitate există un ciclu de evoluție cu durată, cu momentul de maxim, dar și cu momentul retragerii, căci dacă la produse aceste cicluri sunt valabile, la oameni sunt cu atât mai adevărate.
(28 septembrie 2023)
(28 septembrie 2023)
No comments:
Post a Comment