Acum câteva săptămâni eram la bazinul de înot de la World Class din ParkLake și credeam că este o zi ca oricare alta. Îmi propusesem să înot câteva bazine, după care să plec spre casă. La un moment dat, am văzut o mămică cu un băiat ceva mai măricel, dar care nu avea șase anișori și cu o fetiță care nu cred că avea patru ani în niciun caz. Fetița o ținea pe femeie de mână și plângea amarnic. În clipa în care femeia a dat să plece și să dispară în spatele unei uși, fetița a început să urle cum rar mi s-a întâmplat să aud. Mămica ei a revenit și a căutat s-o liniștească, fără a reuși. Și-a făcut apariția un tânăr foarte slab și foarte înalt, echipat cu un slip, gata să intre în apa baznului. Era antrenorul personal al celor doi copii. Cu băiețelul nu a fost mare problemă căci acesta a intrat repede în apa bazinului și ajutat de niște echipamente specifice a început să înoate.
Antrenorul personal a intrat în apă, a luat fetița în brațe și a băgat-o cu grijă în apă, dar fetița continua să plângă cu voce puternică și cu sughițuri, ceea ce m-a impresionat. Antrenorul i-a fixat un suport cilindric lung dintr-un material sintetic pentru a o ajuta pe fetiță să se țină la suprafață. Cu foarte mult calm, zâmbind, antrenorul personal, i-a explicat fetiței ce să facă și în câteva minute fetița s-a liniștit și a început să dea din mânuțe și din piciorușe, exact cum îi explica antrenorul personal. Nici nu au trecut zece minute de când intrase fetița în apă, căci eu înotasem patru bazine, când am văzut chipul luminos al fetiței care înota, în timp ce antrenorul ei îi stătea în față și mergea cu spatele prin apa bazinului, pentru a o urmări cu atenție. Ei discutau acolo ceva, iar fetița dădea din mânuțe și din piciorușe, înotând de parcă era obișnuită să facă acest lucru de când lumea și pământul.
Există oameni dpruiți de Dumnezeu cu harul învățării, căci eu am văzut și antrenori personali care urlă, care se zbuciumă, care nu au talent pedagogic și care cred că procedând așa rău cum procedează, îl vor face pe elevul lor să deprindă ceva din puținul pe care ei îl știu. În acea zi, am văzut ce înseamnă să ai talent, să știi cum să-l iei pe copil, ce să-i spui, ce tonalitate să folosești, ca acel copil să capete deplină încredere și să facă ceea ce îi spui, astfel ca de la plânsul cu sughițuri, să trecă doar în câteva minute la zâmbet și la strălucirea de bucurie a ochișorilor.
(30 septembrie 2023)
No comments:
Post a Comment