Eram în clasa a III-a, când într-o dimineață a intrat pe ușa clasei o copilă necunoscută cu o haină măricică, cu niște șoșoni în picioare și cu o broboadă pe cap. Avea o traistă agățată pe umăr. S-a recomandat CĂLIN Elena. Învățătoarea a schimbat ordinea copiilor din bănci s-o așeze și pe ea într-o bancă mai în față căci era tare mititică. Zilele treceau și eleva străină tot străină rămăsese, căci de la țară fiind, fetele din clasă nu intrau în vorbă cu ea, căci ele se considerau orășence.
Când s-a dat o lucrare de control la matematică, spre surpriza noastră, învățătoarea a ridicat-o în picioare le Elena CĂLIN că avea lucrarea cea mai bună din clasă. Tot așa s-a întâmplat și la o lucrare de control la limba română. Tot Elena CĂLIN a avut lucrarea cea mai bună. Când era dată o problemă la matematică, vedeam cum Elena CĂLIN ridică două degete, învățătoarea o scotea la tablă și lua nota maximă. În câteva zile, Elena CĂLIN se instalase ca fiind cea mai bună elevă din clasă. Rămâneau vreo zece locuri libere și abia după acele locuri venea și următorul elev al clasei cu rezultate foarte bune și el.
Lucrurile au mers așa câteva luni. Fetița aceea străină, tot străină a rămas, căci se crease o barieră între ea și restul elevilor din clasă, ea fiind eleva cea mai bună, incontestabil cea mai bună și nimeni nu ami îndrăznea să se apropie de ea. Era era singurică pentru că așa era felul ei. Era tăcută, cuminte și avea caiete curate. Purta aceiași șoșoni, aceeași haină largă și aceeași broboadă. Dacă noi aveam ghiozdane, ea avea o traistă făcută dintr-o țesătură mai groasă, cu o zgardă, pe acre o atârna de după gât. La un moment dat Elena CĂLIN nu a mai venit la școală. Am aflat că a plecat la țară la ea. Venise doar pe perioada cât avea grijă de copilul nou-născut al unei rude din Găvana de Pitești. Când ruda a considerat că nu mai are nevoie de ajutor, a trimis-o pe Elena CĂLIN, pe extraordinara elevă Elena CĂLIN la ea la țară.
Când s-a dat o lucrare de control la matematică, spre surpriza noastră, învățătoarea a ridicat-o în picioare le Elena CĂLIN că avea lucrarea cea mai bună din clasă. Tot așa s-a întâmplat și la o lucrare de control la limba română. Tot Elena CĂLIN a avut lucrarea cea mai bună. Când era dată o problemă la matematică, vedeam cum Elena CĂLIN ridică două degete, învățătoarea o scotea la tablă și lua nota maximă. În câteva zile, Elena CĂLIN se instalase ca fiind cea mai bună elevă din clasă. Rămâneau vreo zece locuri libere și abia după acele locuri venea și următorul elev al clasei cu rezultate foarte bune și el.
Lucrurile au mers așa câteva luni. Fetița aceea străină, tot străină a rămas, căci se crease o barieră între ea și restul elevilor din clasă, ea fiind eleva cea mai bună, incontestabil cea mai bună și nimeni nu ami îndrăznea să se apropie de ea. Era era singurică pentru că așa era felul ei. Era tăcută, cuminte și avea caiete curate. Purta aceiași șoșoni, aceeași haină largă și aceeași broboadă. Dacă noi aveam ghiozdane, ea avea o traistă făcută dintr-o țesătură mai groasă, cu o zgardă, pe acre o atârna de după gât. La un moment dat Elena CĂLIN nu a mai venit la școală. Am aflat că a plecat la țară la ea. Venise doar pe perioada cât avea grijă de copilul nou-născut al unei rude din Găvana de Pitești. Când ruda a considerat că nu mai are nevoie de ajutor, a trimis-o pe Elena CĂLIN, pe extraordinara elevă Elena CĂLIN la ea la țară.
De atunci nu am mai știut nimic despre Elena CĂLIN. Nu știu care au fost șansele acestei copile minune de a evolua la ea la țară, dar dacă nu am mai auzit nimic, înseamnă că s-a pierdut, așa cum se pierd mii și mii de oameni înzestrați la noi, căci pe nimeni nu interesează nimic.
(06 februarie 2023)
(06 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment