Valentin NEAGU mi-a fost coleg de grupă și de bancă în studenție. Era un student deosebit. Știa programarea calculatoarelor la un nivel de invidiat. Avea niște caiete de notițe foarte îngrijite și era de o modestie rar întâlnită. Noi discutam în pauze diverse despre școală. Deși am stat în aceeași bancă ani și ani, noi nu știam despre familiile noastre mai nimic, nu știam dacă are frați, sau el nu știa dacă eu am frați. Despre vizite nici vorbă. Noi nu mergeam așa cum se face azi la cluburi sau la o bere. Aveam doar discuții despre cursurile noastre și despre seminarii, despre proiecte. El era bucureștean, eu eram căminist, căci eram din provincie. Dacă ceilalți colegi bucureșteni m-au izolat, așa cum făceau de fapt cu toți căminiștii, Valentin NEAGU nu era așa. El se purta cu mine civilizat, mă striga pe numele mic și niciodată nu m-a apostrofat așa cum făceau unii dintre bucureșteni, care-mi găsiseră și o poreclă. Pentru ei eram bade, căci bade se zice unui om de la țară, cu cușmă pe cap, îmbrăcat cu ițari. Nu mă deranja, dar nici mare plăcere nu-mi făcea.
Am înțeles că Valentin NEAGU a lucrat la o unitate militară prin Berceni, sector 4. După 1975 l-am întâlnit și chiar mi-a făcut o vizită. Avea el un motiv de nu ne-am mai văzut, motiv pe care eu îl știu, dar pe care nu-l voi aminti aici, căci se leagă de un nume. Eu cred în pedeapsa cerească și dacă scriu acel nume, se va crede că o fac pentru că cred și că aș vrea să fac o demonstrație. După 1989 am încercat să dau de urma lui Valentin NEAGU dar nu am reușit. Și acum am în minte figura lui luminoasă și zâmbetul acela cu subînțelesuri, mai aes atunci când era vorba de câte un coleg pe care-l lua valul și se manifesta bizar în situații care reclamau altfel de comportament.
Am înțeles că Valentin NEAGU a lucrat la o unitate militară prin Berceni, sector 4. După 1975 l-am întâlnit și chiar mi-a făcut o vizită. Avea el un motiv de nu ne-am mai văzut, motiv pe care eu îl știu, dar pe care nu-l voi aminti aici, căci se leagă de un nume. Eu cred în pedeapsa cerească și dacă scriu acel nume, se va crede că o fac pentru că cred și că aș vrea să fac o demonstrație. După 1989 am încercat să dau de urma lui Valentin NEAGU dar nu am reușit. Și acum am în minte figura lui luminoasă și zâmbetul acela cu subînțelesuri, mai aes atunci când era vorba de câte un coleg pe care-l lua valul și se manifesta bizar în situații care reclamau altfel de comportament.
(08 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment