Elevii români, până la pandemie aveau ghizdane așa de grele că au fost schimbate cu geamantane din acelea care sunt luate la cabina avionului, adică ceva ce nu depășește 12 kg. A venit pandemia și acasă stând elevii, nu mai cară acele monstruozități inutile în care se aflau:
- nunumărate manuale,
- nenumărate caiete,
- nenumărate materiale auxiliare,
- penar cu creioane, pixuri,
- pachețelul cu mâncare.
Pandemia a rezolvat definitiv problema școlii orientate spre profesori și spre industria materialelor auxiliare profitabile, inutile și impuse totuși, deplasând toate resursele spre elev, căci internetul nu este ininit, iar managementul impune noi restricții de accesare de către profesor și de către elev, performanța profesorilor și a elevilor însemnând acum cu totul altceva, știut fiind faptul că totul este înregistrat și devine probă în instanță.
Ghiozdanul după pandemie va arăta cu totul altfel căci:
- școala se deruleză în formate mixte,
- structura orelor nu mai este aiuritoare,
- profesorii au alte obiective,
- elevii dispun de opțiuni și selecții,
- acum este vorva de sistem deschis,
- modul online evaluează profesorul.
Așa cum HORECA a trebuit să înghită gălușca pandemiei, școala trebuie și ea să facă față provocării date de imposibilitatea de a maio reuni clase cu 35 de elevi, de a derulaore după cum vrea profesorul, iar elevii nu mai dezvoltă atitudini care să le pună în evidență anumite caracteristici ale spiritului de turmă. Dacă înainte rigurozitatea era opțională, acum ea este obligatorie și nimeni nu mai are libertăți și licențe poetice, căci totul este înregistrat la secundă, iar regăsirea informației nu mai este o mproblemă. Invocarea situației că înregistrarea nu s-a efectuat sau au fost șterse fișiere deja nu se mai invocă întrucât sisteme sofisticate au aceste funcții iar lecțiile trec prin ele obligatoriu.
(03 august 2020)
No comments:
Post a Comment