Charles DARWIN a venit la 1859 cu teoria asupra originii speciilor și a reușit să-i convingă pe oameni că noi ne tragem din maimuță. Chiar s-a făcut și un film, Procesul maimuțelor, extrem de interesant care îi punea la zid pe cei care erau împotriva teoriei evoluționiste a lui DARWIN. Au trecut de atunci 161 de ani și omenirea:
- a ajuns pe lună,
- a descoperit ADN,
- operează cu computere,
- are Tv color,
- lucrează cu roboți.
Mă așteptam ca puzderiile de descoperiri care s-au produs în cei peste 150 de ani de la apariția cărții lui DARWIN să vină cu ceva elemente noi, care fie să consolideze teoria acestuia, fie s-o anuleze și să aducă ceva și mai și. Există unele similitudini ale omului cu maimuța, dar a concluziona simplist că omul se trage din maimuță, acum în secolul al XXI-lea este prea de tot, mai ales că între indeligența omului și inteligența maimuței se interpun multe alte mamifere. Nici chestia cu evoluția embrionului n-ar trebui să ne dea pe spate și să concluzionăm cumva că originea speciilor este una comună, deși știm mult mai multe despre celulă, dar nu știm prea multe despre informația care se transmite. Măcar numai pentru cele câteva nedumeriri sau dubii, ar trebui să nu mai fim atât de siguri că DARWIN a spus ultimul cuvând și să acredităm ideea că lucrurile stau ceva mai nuanțat, fără a mă pune pe mine alături de acel mamifer drăgur dealtfel, dar cu fundulețul rozaliu, că mă deranjează teribil. Nici nu trebuie să translatăm ipoteze primitive că musai toate ar trebui să aibă un început, că a existat un moment T0, ca la o scamatorie. Dacă ne-am depărta de acest mod primitiv de a privi viața, universul care musai s-au născut cumva și ne-am concentra pe lucruri serioase, cu siguranță că descoperirile ar fi mai eficiente și evoluția noastră s-ar îndrepta cu adevărat spre o direcție corectă.
(08 august 2020)
No comments:
Post a Comment