Folosirea pseudonimului sau a poreclei

 Numele real al lui Tudor ARGHEZI era Ion Nae THEODORESCU.

Numele real al lui Marlyn MONROE era Norma Jeane MORTENSON.

Numele real al lui  MOLIERE era Jean-Baptiste POQUELIN.

Numele real al lui TERENTE era Ștefan VASALI.

Numele real al lui Emi PIAN era Florin MOTOTOLEA.

Numele real al lui LENIN era ULIANOV.

Numele real al lui Ana PAUKER era Hannah RABINSOHN.

Numele real al lui Anton PANN era Antonie PANTALEON PETROVEANU.

Numele real al lui Otilia CAZIMIR era Alexandra GAVRILESCU.

Numele real al lui Ion BARBU era Dan BARBILIAN.

Numele real al lui Ana BLANDIANA este Otilia Valeria COMAN.

Sunt nenumărate situațiile în care pseudonimul depășește în utilizare numele adevărat, mai ales atunci când posesorul său își dorește acest lucru, pseudonimul sau porecla devin reprezentative și fac recunoașterea cu ușurință a personajului de persoană. În cazul în care opera a fost semnată cu pseudonimul ea va fi referită ca atare. Dacă însă o persoană își asociază un paseudonim pur și simplu, în relația cu publicul, va fi referită cu numele real și alături se va trece pseudonimul după sintagma zis și urmată de pseudonim sau de poreclă, precum ministrul Alexandru CONSTANTINESCU zis Porcu. Am rămas mirat cum zilele trecute un pseudonim era folosit ostentativ în locul numelui real, de parcă toată lumea era neam cu cel invocat, pentru că pseudonimul invita la familiarisme deloc forțate, incorecte jurnalistic vorbind.

(09 august 2020)