La noi, bărbații se pensionează la 65 de ani. dacă cel pensionat e considerat important și utul are posibilitatea de a obține prelungiri an de an să continue. Am văzut profesori care și la 80 de ani profesau. Oricum, să nu-mi spună mie cineva că la 85 de ani o persoană mai are resurse care să-i permită să fie în activitate ca unul la 50 de ani. Mai este o problemă. Unii dintre pensionari ocupă poziții de natură managerială și n-ar prea vbrea să le lase libere, ceea ce-i deranjează pe tinerii care au așteptat pensionarea lor ca să le ocupe. Pentru mine este de neînțeles cum oameni maturi, care au avut cam tot ce și-au dorit, nu acceptă ideea că vine și momentul în care trebuie să facă pasul în spate și să se retragă, ca un dat al firii. dacă cineva este atât de bun încât să continue, o va face pe cont propriu, fie scriind o carte, fie făcând un laborator privat și în acest fel va lucra până la 100 sau 1.000 de ani, dacă își dorește acest lucru. Sunt state care au reglementate clar situațiile pensionărilor. Am văzut în Finlanda cum un monstru sacru al limbajelor formale și-a luat cutiuța și plăcuța de la ușă și a plecat chiar în ziua când a împlinit 65 de ani. Acolo, cu 3 ani înainte de pensionare nu mai ai voie să iei doctoranzi la admitere.
La 68 de ani să vrei să rămâi în vârful piramidei mi se pare o nexagerare. Un consilier științific mai merge, dar mai mult nu, căci sunt lupii tineri care așteaptă la ușă să ocupe fotoliul directorial, să aibă secretară și să i se servească dimineața cafeluța după un nou ritual, desigur.
Am cunoscut un porfesor universitar, șef de catedră care la peste 70 de ani, foștii lui asistenți l-au dat afară din birou și nu i-au mai dat nici normă, nici cumul, iar bietul bătrânel era hâhnit de-a dreptul, dar ideea care-l măcina nu era de ce își dorea el cu ardoare să fie ce a fost, ci câd ne nerecunoscători erau mai tinerii lui colegi care acționau în legile nescrise ale firii, că omul mai vine, dar mai și pleacă.
(19 august 2020)
No comments:
Post a Comment