Orice s-ar zice și orice s-ar face, trecutul este trecut. El nu revine, el nu se modifică, el nu se uită, el nu se șterge, Numai unii în mintea lor:
- sar etape din viața lor,
- uită să vorbească despre trecut,
- își înfrumusețează trecutul,
- se laudă cu chestii nedemonstrabile,
- invocă martori decedați în sprijin,
- fac gesturi ample, dar inutile.
Am văzut vajnici membri ai partidului comunist care luptau pentru cauza comunismului, pentru a transpune în viață idealurile comuniste, care chiar în 22 Decembrie 1989 au schimbat macazul, au dat foc carnetului de partid și s-au declarat țărăniști sau liberali autentici, deși în vremurile comuniste avuseseră atitudini dintre cele mai partinice, cu efecte dezastruase asupra unor tineri, care fuseseră chiar exmatriculați. Cei ce nu-și asumă trecutul, bun sau rău, așa cum a fost el, cu merite dar și cu greșeli, riscă să nu trăiască prezentul și viitorul ca lumea, marcați fiind de minciuna în care se bălăcesc.
Trecutul nu este ca o basculantă cu gunoaie colectate de colo și de colo care sunt transportate la Glina pentru a fi răsturnate acolo, ca amestecate cu altele să nu se mai deosebească de ceea ce este al meu sau de ce este al tău, ci este un răboj indestructibil, pe care sunt însemnate faptele fiecăruia exact așa cum ele au fost și numai o întâmplare minoră va face ca el să rămână posterității cum a fost descris de X sau de Y și nu obiectiv, la fotografie, exact cum a fost.
(26 august 2020)
No comments:
Post a Comment