Se zice despre mulți conducători că nu au avut mână bună când și-au ales colaboratorii, căci unii s-au dovedit incompetenți, alții au trădat, iar alții s-au târât în mocirlă, luând după ei tot ce au apucat. În realitate, nu despre faptul că nu a avut mână bună este vorba, ci pur și simplu, despre slăbiciunile de care a dat dovadă conducătorul, atunci când și-a ales colaboratorii.
Dacă un conducător nu emite de la începutul-începuturilor principiile pe care se bazează, să nu se. mire de ceea ce va urma în continuare. A nu le spune ciripitorilor de profesie: azi îl torni pe cutare, mâine mă vei turna pe mine, echivalează cu acceptarea susurului otrăvitor al celor interesați în a obține avantaje doar mutând vorba de colo-colo.
Dacă un conducător se lasă purtat de cei ce compun texte lungi care nu spun nimic și care includ tot felul de condiții care să-i scape de situația în care eșuează, de parcă ar fi plătiți chiar să nu facă nimic, va culege exact ceea ce a semănat, adică o atmosferă de ocirleală păguboasă, care nu duce nicăieri.
În clipa în care cineva consideră că o soluție pusă în discuție nu este bună, obligatoriu același trebuie să vină și cu o propunere care este mai bună decât cea negată de el. Orice altă abordare lasă ușa deschisă ca oricine să încerce să se remarce prin a nega, prin a critica. mai mult, cel care vine cu o soluție mai bună, să spună cum se va implica el concret în a o implementa. Altfel, ne vom trezi cu tot felul de chibiți care au fantezii dintre cele mai zglobii, care vor sta pe margine și vor râde de cei carese zbuciumă să facă ceva.
Conducătorul trebuie să schimbe percepția proverbului boul care trage tot în ăla dai, căutând să facă tot ceea ce este posibil în a-i aprecia pe cei ce muncesc cu adevărat și să le limiteze contribuțiile la atmoosfera nociză, a celor ce comentează de pe margine.
Se știe că există o matrice a rolurilor. Conducătorul care vrea să fie de succes, trebuie să construiască o matrice a rolurilor cu multe linii (activități) și cu multe coloane (persoane), iar la intersecția linie-coloană să se găsească o singură steluță, adică să fie omul care răspunde și acțiunea pe care el o execută. Managerul care atribuie la mai mulți la grămadă o aceeași sarcină, încât nimeni nu are responsabilitatea execuției să nu se aștepte niciodată să aibă rezultate de la cei din subordinea sa.
Colaboratorii faini sunt aceia care:
- evită să spună prea des cuvântul nu,
- trec la execuție și știu procedurile,
- se prezintă prin fapte concrete,
- lasă pe alții să-i laude ponderat,
- trec la treabă fără comentarii,
- execută fără să-și bârfească colegii,
- spun ceea ce au de spus când trebuie,
- nu discută pe la colțuri,
- acceptă ideile bune ale altora,
- știu să spună cuvântul mulțumesc.
Întotdeauna, managerul trebuie să găsească modalitatea elegantă de a forma echipă numai din colaboratori faini, îndepărtându-i elegant pe toți cei care doar vorbesc, doar se laudă, nu se implică, se fac că fac. ceva, nu au idei dar comentează tot ce zic alții, se laudă cu rezultatele altora și care se bagă și ei la grămadă dar stau pe margine, căutând să tragă foloase din orice. oamenilor trebuie să li se ceară lucruri concrete creindu-li-se condiții infinit superioare și faptul că ei vor fugi de muncă este dovada că nu sunt colaboratori faini.
(27 august 2020)
No comments:
Post a Comment