Chioșcurile din școli

 Mult hulitele chioșcuri din incinta școlilor erau o soluție pentru mâncarea din pauze a elevilor. De acolo elevii cumpărau un pachețel cu biscuiți, o eugenie, un covrig, un măr dar și alte de-ale gurii ceva mai sofisticate, pline de E-uri motivau cei ce se împotriveau acestor choșcuri.

Ele reprezentau un mic business pentru oamenii nevoiași, căci nu se numește afacerist cel ce are chioșc. Existența acestor chioșcuri era o soluție de nivel mioritic pentru a soluționa o problemă de asemenea, mioritică, aceea a mâncării la prețuri foarte mici.

Acum, în vremuri de pandemie, chioșcurile au fost închise neavând elevii în școli. Dacă se vor da drumul la școli de la 15 septembrie 2020 am mari temeri că chioșcurile vor fi deschise pentru că:

- sunt business-uri și cetățenii sunt alergici la cei ce vor să se îmbogățească,

- elevii se vor îngrămădi la pauze să cumpere nerespectând distanțarea,

- produsele vândute nu sunt cele mai nimerite alimentației bio,

- se va motiva că este imposibil să se mențină acolo igiena,

- reprezintă factori de risc doar prin prezența lor fără pepsiglas.

Lumea s-a schimbat acum în pandemie și probabil se vor impune noi abordări în care să existe multe automate specializate în care cu sisteme foarte evoluate de plată și distribuire a produselor se vor asigura  acele condiții de igienă cerute de noile vremuri. Cine nu va accepta că noile condiții impun noi abordări în care copiii să nu se bulucească, dar să aibă posibilitatea de a achiziționa rapid, igienic și cu respectarea tuturor regulilor de distanțare, a produselor de care au nevoie.

Chioșcul clasic, cu vânzător nu va rezista în aceste condiții, iar cine crede că starea nasoală de acum se va sfârși curând, face o mare eroare. Chioșcul clasic va dispărea și ca afacere dacă se va transforma în altceva folosind elemente de e-commerce, chiar dacă la scară mult mai mică, vor exista elemente de salvare, căci elevii orice s-ar spune, au nevoie de un pachețel cu ceva să mănânce în pauză, altceva decât le-ar oferi părinții într-un pachet repetitiv și plictisitor.

Elevul are în ghiozdan tot felul de troace de școală, iar adăugarea unei sticle cu apă l-ar face să cântărească foarte mult și de aceea chioșcul se dovedește o soluție, deși distribuirea de apă ar fi necesar s-o facă școala și așa zgârcită și bizară, chiar dacă există un program de corn și lapte. Dacă  ar face așa cum este la armată și o gustărică standard de care să se ocupe chioșcurile, dar care să se refere nu la cei ce cumpără, ci la toți elevii școlii, cu niște elemente de programare și opțiuni, cu siguranță problema chiocurilor ar căpăta o altă înțelegere, dar unde banul public apar, apar și elementele de corupție inerente, care ar compromite gestul inițial nobil de a adăuga ceva la mâncarea elevilor.

(23 august 2020)