Despre non-calitatea unei aplicații online

Când vorbim despre non-calitatea unei aplicații informatice ne referim la:

- non-calitatea conținutului digital,

- non-calitatea legăturilor,

- non-calitatea designului,

- non-calitatea structurii însăși.

Non-calitatea aplicației online are la bază credința că o persoană sau un grup foarte restrâns acoperă totalitatea problemelor, excluzându-i exact pe cei care știu despre ce este vorba. De asemenea, apar situații în care siguranța de sine duce la construirea de conținut digital fără a verifica surse sau fără a folosi specialiști care să verifice dacpă cele expuse sunt sau nu complete, corecte, clare, pe înțeles și mai ales concise.

Conținutul digital considerat de non-calitate are ani greșiți, include nume de persoane care nu au nicio legătură cu evenimentul, construiește ipoteze greșite, trage concluzii eronate, omite persoane, acțiuni, factori, exagerează conrtribuții, deformează realitatea din documente, toate în principal din dorința de a face totul repede și de către o singură persoană, dorind încadrarea în termene și raportarea cu mândrie patriotică a sarcinii îndeplinite. Există situații în care non-calitatea este asumată din dorința de a plăti polițe și mai ales de a rescrie istorii sau structuri de procese și tehnologii, pentru a scoate în evidenșță merite inexistente ale unor persoane, devenite importante între timp.

Non-calitatea legăturilor apare atunci când se fac trimiteri către conținut digital fie aflat în lucru, fie inexistent, marcat violent în timpul accesării de componente prin erori ale mediului sub care se face accesarea aplicațiilor online.

Non-calitatea structurii este aceea care face ca accesul la un anumit conținut digital să se facă fie în buclă, fie în mai mult de doi pași, fie una să fie specificat ca anunț și cu totul altul să fie conținutul, mergând după principiul unde dai și unde crapă.

Derspre design se spun de regulă foarte multe, dar sunt trecute cu vederea aspectele esențiale care dau caracterul direct de accesare a ceea ce interesează, fără a pierde timp prin hățișul complicat al unor șiruri de cuvinte care uneori sunt butoane, alteori sunt doar elemente de informare. Ne dăm seama cât de greșit este proiectată o interfață din modul în care este ocupată suprafața ecranului și de disproporțiile de împrăștiere a cuvintelor pe ecran. Nu sunt puține situațiile în care căutăm ceva după un criteriu și acel ceva este dispus după o cu totul altă regulă, deși toate celelalte aplicații au un criteriu comun și utilizatorul este familiarizat cu el.

(12 august 2020)