Democrația costă

Democrația costă, căci trebuie plătiți:

- 465 parlamentari aleși,

- un președinte ales,

- partide prin subvenții,

- aleșii locali,

- primarii,

- o televiziune cel puțin,

- jurați ai curții constituționale,

- un avocat al poporului.

Mai sunt și alții care slijesc democrația care înghit sume importante de bani. Toți enumerați aici au documente în care se specifică în modul cel mai pitoresc, clar, frumos, ofertant, idilic și drăgăstos ceea ce au de făcut și căror obiective mărețe, sublime, nemaipomennite și nobile își dedică viața, până la ultima picătură de sudoare,  chestii care nu-i opresc să fie în realitate cu totul altfel, adică mediocrii, hrăpăreți, egoiști, răi, distanți, nerecunoscători, aroganți, teribiliști, neimplicați și mincinoși.

Dacă se pune în balanță viața din dictatură și viața din democrație, evident că lumea va alege democrația, căci acolo există libertatea de a vorbi, libertatea de a alege, libertatea de a te lăsa manipulat, libertatea de a munci, libertatea de a muri de foame, dar și libertatea de a nu face nimic, pe motiv că tot nu are importanță dacă faci ceva sau ni faci.

În opinia mea, o democrație autentică este aceea în care există o scară a valorilor autentică și cei aleși sunt cu adevărat oameni de onoare, dedicați municii pentru cei care i-au ales. Se întâmplă foarte rare și ori de câte ori România a avut în fruntea ei bărbați de stat, de atâtea ori s-au întâmplat lucruri remarcabile, iar istoria a consemnat acele momente cu care ne mândrim. De câte ori a avut în frunte troglodiți, mediocrii, limitați, bețivi, egoiști și interesați, românilor le-a mers rău, căci conducătorii au găsit atunc poleiala cu care să acopere mizeria și sărăcia, prezentând totul într-un mod sclipicios, sforăitor și neverosimil.

(16 august 2020)