În secolul alXXI-lea când computerele sunt prezente peste tot, când multe aplicații au încorporată inteligența artificială, când există software garantat pentru big data, este inacceptabil amatorismul cu care este abordată problema SARS COV 2 și modul în care nu sunt folosite metodele cantitative în studierea fenomenului. Pierderile de informații sunt uriașe și nepermise. Acum se fac tot felul de improvizații, se lucrează cu metode empirice, în loc să fie folosiți specialiștii în data analysis și cei din statistica matematică.
Există chestiuni clare legate de proceduri. Se știe cum se analizează și se validează practic o procedură în raport cu rezultatul care se așteaptă din culegerea de date folosind-o. Se știu multe, dar nefoilosindu-le oamenii lucrează după cum îi duce bibilica și trag concluzii doar după modul în care-i avantajează, dar fără a rezolva problema în vreun fel, crezând că problema se rezolvă de la sine.
faptul că testările nu au la bază o metodă științifică, faptul că procedurile de culegere și raportare a datelor nu sunt respectate, fără a mai vorbi că nici nu știm dacă sunt și bune, arată că după 4 luni de pandemie, se tot bâjbâie de parcă oamenii sunt legați la ochi. Dacă ar exista baze de adte cu tot ce se înregistrează în fișe de către medicii infecționiști la internare, pe parcursul tratamentelor dar și la autopsii, o analiză statistică pe baze științifice ar fi scos până acum la iveală nenumărate corelații care nouă dar nici altora nu le-ar trece prin cap, privind SARS COV 2.
Am mai zis undeva că statistica e utilă doar atunci când justifică decizii aberante, iar optimizarea este folosită să fundamenteze decizii deja luate empiric, prin ajustări de coeficienți în modele, care duc în dinal la soluții deja știute căci cineva le-a visat într-o noapte de extaz erotic sau de alcoolemie în exces.
(25 august 2020)
No comments:
Post a Comment