Problema corectitudinii produselor software este cunoscută încă de la scrierea primului program pentru un calculator. Dintotdeauna omul a dorit perfecțiunea, iar în domeniul software perfecțiunea înseamnă programul care:
- are viteza cea mai mare de obținere a rezultatelor,
- obțne rezultate corecte și complete pentru date bune,
- execută doar prelucrările pentru care a fost scris,
- aduce satisfacție totală celor implicați.
Trebuie să ne mulțumim doar cu gândul că undeva, cândva, cineva ar fi în stare să scrie un program care să facă exact ceea ce dorește un beneficiar, iar calitatea să fie nu oarecare, ci să atingă perfecțiunea, adică indicele agregat al calității să fie egal cu unu, adică să atingă imposibilul.
Așa cum în realizarea sondajelor de opinie, multe case oferă acele rezultate care fac plăcere plătitorului, căci cu statistica se demonstrează orice ipoteză își dorește cel ce plătește bine, în cazul produselor software, rezultatele sunt cele care fac plăcerea celui care are interesul, dar mai ales accesul la părțile intime ale produselor, căci bucuria vine nu cu barza cum vin copiii, ci cu mult mai simplu, prin secvențe de instrucțiuni ascunse muritorului de rând, secvențe activate când trebuie, de cine trebuie, la momentul care trebuie, oferind rezultatele care trebuie.
Să nu discutăm aici despre bazele de date și cu atât mai puțin, să nu discutăm despre baza de date a populației cu care se construies tot felul de liste, căci există și conceptul de generare automată de articole valide tot așa cum există modalități și proceduri de actualizare a bazelor de date.
Dacă un produs software este testat, iar auditorul eliberează un certificat care precizează oarece garanții, nu înseamnă că în secunda a doua produsul nu se modifică artistic de maeștii adevărați, iar caracteristicile calitative rămân neschimbate ca și cum nimic nu s-a schimbat, dar obiectivul ascuns este atins și adevărul se pierde în neant, lucru plăcut celor interesați.
Problema testării produselor software care operează în mediul online este o problemă reală și are soluție rezonabilă pentru funcționalități la vedere, dar mai ales pentru acele funcționalități pe care ochiul muritorului de rând nu trebuie nici măcar să le intuiască. Să nu uităm că un individ a reușit să fure peste un miliard de euro dintr-o bancă, scoțând zilnic de câteva mii de ori câte 100 de euro. Și la o bancă dâmbovițeană un funcționar cipera căte 1,5 lei de prin conturi, dar multe conturi și strângea sume frumușele, iar descoperirea s-a făcut cu un software care opera pe colectivități foarte mari în ambele cazuri, căci operațiile aveau o unică destinație și o infinitate de surse.
N-am zis nimic despre produsele software destinate managementului de votare electronică, pentru că acolo este o cu totul altă poveste, cu mult mai întortocheată, căci și în informatică sunt întortocheate căile Domnului.
(03 august 2020)
No comments:
Post a Comment