Din 1992 de când am trăit calvarul vieții mele pe litoralul românesc, unde:
- nu aiveai cum să dormi din cauza muzicii,
- serviciile erau deplorabile în hotel,
- plaja era inundată de negustori cu orice,
- prețurile ca și acum erau aberante,
exersez concediile în Bulgaria, Grecia și altundeva, căci scorurile îmi sunt favorabile acolo la raportul calitate-preț. Înseamnă că și anul acesta, ca în ceilalți ani fac ceea ce am făcut, adică urcat în mașină și drumul spre Giurgiu, Russe și apoi spre alte destinații pitorești, curate, ieftine, spectaculoase și OK.
Vecinii noștri bulgarii:
- știu meserie,
- sunt serioși,
- asigură calitate,
- nu sunt lacomi,
- au proceduri,
- simplifică totul,
- au noblețe.
Când îi aud pe comercianții din turismul mioritic vorbind despre industria ospitalității, mă apucă greața, jalea, frica și dorința de a o lua lagoană, căci în afară de a arăta o mediocritate răscolitoare, aceștia nu se gândesc o secundă la clientul lor, care ar trebui să fie cât de cât mulțumit. Nu voi aminti decât despre mocheta murdară, de lenjeria ruptă, de micul dejun invariabil, de replicile stupide date de personal, de cafeaua de un leu de la un automat cu o fisă plătită cu 5 lei la recepție și dacă aș sta chiar aș umple articolul cu nasoleli autohtone.
Am tot sperat că ajutorul dat de stat cu acele vouchere de vacanță va revoluționa HORECA dar nu s-a întâmplat așa. Acolo au fost majorate pur și simplu prețurile, iar siguranța câștigului pentru că acele tichete nu se converteau și în altceva, i-a făcut pe cei ce se ocupă în HORECA să se comporte ca vătafii, fără pic de respect față de clienți. Au pus întrebarea clienților cum vin, cu tichet sau pe cont propriu, au strâmbat din nas, deși tichetele sunt o blă de oxigen pentru HORECA. Or fi și lucrători în HORECA buni, corecți, pasionați, amabili, inovativi, care să se preocupe de clienți, dar nu i-am întâlnit eu și vorbesc despre ceea ce știu.
La vecinii noștri bulgarii, cafeaua este cafea în ceașcă, nu spălătură de vase, limonada este limonadă făcută pe loc, nu venită la butoi din chimicale și fără o felie de lămâie în ea, peștele e pește nu-l cauți cu microscopul prin farfurie, salata e salată, nu are legume obosite în ea, deci notele pe care le acordă oricine sar de la 8 în sus fără nicio problemă.
Întotdeauna i-am privin noi românii, de sus pe vecinii noștri și nu am crezut niciodată că ne-o vor lua înainte. Acum, de când s-a anunțat că ei vor intra în 3 ani în zona euro, iar noi vom intra în zona euro în anul 3155 după ce vor fi inaugurați cei doi centimetri ai autostrăzii Comarnic-Brașov, deja lucrurile sunt clare sau cu mult mai clare, iar drumul spre resemnare este lin, fără obstacole, din moment ce un minstru vorbea despre promitaci - cei ce promit și se angajează că fac și că treg și explitacii care dau explicații prin care arată de ce nu au făcut și nu au dres, dar au încasat salarii babane.
(14 august 2020)
No comments:
Post a Comment