Ion ILIESCU este singurul bărbat de stat produs după Revoluție pe meleagurile noastre cele mioritice, dar și el a fost bântuit de greșeli dintre care enumer:
- a contorizat eronat numărul de mandate de președinte,
- n-a avut mână bună la colaboratorii apropiați,
- a crezut că e Hopa-Mitică din comunist devine democrat,
- a acceptat o pălărie mult prea mare pentru capul lui,
- s-a poziționat aiurea față de rege în 1990,
- a făcut tandem cu Petrică și a ascultat de BRUCAN,
- n-a descifrat misterele Revoluției,
- a patronat execuția CEAUȘEȘTILOR,
- a radicalizat dreapta prin monoloage brutale,
- a mulțumit minerilor, forța brută a națiunii,
- n-a înțeles esența mișcării maselor din decembrie 1989,
- s-a lăsat dus de nas de tot felul de scheme minore,
- a deteriorat relația cu presa opozantă,
- i-a luat în brațe pe securiști și pe turnători,
- a fost ambiguu în marile probleme ale țării,
- a lăsat cu ușurință să se distrugă industria.
Deși el vorbea despre săraci și cinstiți, în jurul său colcăiau tot felul de afaceriști care au făcut milioane din nimic sau mai corect zis din vânzarea averii poporului, prin procedee dintre care unele erau chiar patronate de FPP și FPS, ca expresie a unui proces de privatizare găunos și perdant. Nu știu dacă un altul dintre BĂSESCU, CONSTANTINESCU sau IOHANNIS ar fi navigat mai mișto decât ILIESCU în meandrele concretului istoric dat, dar știu că au fost ratate momente esențiale căci lozinci precum moarte intelectualilor sau nu ne vindem țara, au dăunat grav interesului național, aruncându-ne cel puțin 200 de ani în urmă mai ales prin mineriade, ca pagina cea mai neagră a istoriei noastre recente.
O calitate a lui Ion ILIESCU a fost aceea de a pune etichete, făcând pe unul arogant, pe altul prostănac, pe altul cârlan, iar altuia adresându-i-se cu animalule.
(25 august 2020)
No comments:
Post a Comment