Sperioritatea partidului comunist?

Dacă judecăm la rece, există diferențe între partidul comunist și celelalte partide.

Partidul comunist este în cele mai multe țări partid unic.

Celelalte partide coexistă, dar cam peste tot partidul comunist este scos în afara legii.

Partidul comunist ca partid unic, automat este foarte numeros și este și partid de guvernământ. La noi PCR a avut cam 4 milioane de membrii și niciodată nu a acceptat existența unui alt partid, căci așa cum el a fost scos în afara legii ca antinațional și el a scos în afara legii celelalte partide istorice pe un motiv nu prea diferit de cel exersat lui.

Ceea ce trebuie spus este legat de faptul că partidul comunist avea criterii foarte clare de a primi în rândurile sale. Dacă la început s-a practicat politica porților deschise, cu trecerea timpului au apărut filtre dintre cele mai severe care au permisintrarea în partidul comunist a oamenilor cu calități, cu performanțe recunoscute. Chiar dacă după 1989 mulți au zis că s-au făcut membrii de partid doar cu carnetul, eu știu că dintre acești lătrăi, 99,99% erau trup și suflet devotați cauzei comuniste și și-ar fi vândut și pe mămica lor pentru a le fi lor bine, nenumărați contribuind la cei 25 km de dosare ale securității, cu delațiuni dintre care unele fiind de-a dreptul abjecte. Câte unui indezirabil al democrației de azi i se mai pune în față dosarul de turnător, tardiv, dar i se arată cât de gunoi a fost în vremurile comuniste.

În vremurile comuniste erau foarte rare cazurile în care:

- un membru de partid intra la pușcărie,

- un comunist fluiera în biserică,

- un tovarăș de luptă se oprea în drum,

- un om de nădejde dezămăgea,

dar erau foarte frecvente cazurile în care:

- comuniștii se cununau și-și botezau copiii,

- membrii de partid cu funcții fugeau în Vest,

- pe patul de moarte chemau pe popă să-i impărtășească,

- țineau sărbătorile ortodoxe,

- spuneau bancuri politice rafinate, 

- criticau fățiș conducerea partidului.

În contextul actual, primirea în partidele legal constituite se face nu chiar după regulile indicate în statute, iar existența partidelor nu depinde de cotizații cât de sumele primite de la stat, dacă sunt partide parlamentare. Dezmățul financiar din campaniile electorale spune totul. Mai mult, prea mulți oameni din fruntea partidelor sunt târâți în tribunale și condamnați pentru acte de corupție, ceea ce arată imperfecțiunile vieții politice din spațiul mioritic. Faptul că Adrian NĂSTASE, Liviu DRAGNEA, Jiji BECALI, Elena UDREA, Adrian SEVERIN, Dan VOICULESCU, Miron MITREA și mulți alții au trecut pe la mititica spune mult despre limitele ideologice și de moralitate ale partidelor care se autodeclară democratice. Făcând calcule economice de eficiență, mulți au ieșit cu profituri imense după ce au ieșit de după grații, căci sancțiunile și impozitarea sumelor deturnate au fost de-a dreptul simbolice.

Vedem cum de sărbătorile creștine politicienii de azi se întrec în a face cruci imense în fața camerelor de luat vederi pentru a da bine la votanți și pentru a obține un strop de notorietate. Eu n-am zis că în momente critice politicienii de azi să cânte imnul de stat sau imnul regal, așa cum CEAUȘESCU a fredonat Internaționala în fața plutonului de execuție în ziua de Crăciun 1989 când a fost împușcat cu acceptul unui popor evlavios, care nu are a-și reproșa nimic legat de acest act barbar, de cruzime și mârșav.

Așa cum partidul unic al clasei muncitoare a născut o burghezie roșie, tot așa partidele de azi au născut îmbogățiți prin nemuncă, datorită unor conjuncturi favorabile deturnării de hălci mari din PIB spre buzunarele lor mai mult decât încăpătoare, căci o geanță de 18.ooo$ nu se ia din salariul de bugetar în niciun caz, din din acte de corupție repetată, suculentă și protejată la cel mai înalt nivel.

În concluzie, atât comuniștii cât și ceilalți membri ai partidelor, că se numesc PNL-iști, PSD-iști, USR-iști,  comuniști sau cum s-or numi ei, sunt proiecția în partid a structurii poporului românesc cu proporțiile de oameni cinstiți, inteligenți, muncitori, talentați, dedicați, entuziaști așa cum ne-a dat Dumnezeu și este exagerat să se creadă că un partid sau altul are doar pe cei mai buni, din moment ce niciun partid nu face măsurători la kilogram, voltaj, temperatură sau aură. Vin ai noștri, pleac-ai noștri/ Noi rămânem tot ca proștii. Așa că teza că partidul comunist era superior altor formațiuni politice era falsă de la cap la coadă, căci dacă era superior, nu ajungea comunismul să aibă forma caricaturală care a dus la dispariția sa în 1989. De atunci au trecut 30 de ani și lumea nu și-a pierdut răbdarea să așteptew binefacerile democrației, numai că aceste binefaceri cam întârzâie și nu e bine din moment ce decalajele se adâncesc între bogați și săraci, dar și între volumul în creștere a minciunilor în defavoarea marilor adevăruri.

(25 august 2020)