Literatura română de culturism

Literatura română de culturism nu este mai altfel decât culturismul românesc, chiar dacă în mod normal ar cam trebui să existe diferențe subsatnțiale, căci literatura este un pic independentă de capacitatea sălilor și cluburilor unde se practică acest sport.

Cărțile de culturism sunt mai dificil de realizat, iar atractivitatea din punct de vedere al eficienței economice pentru autori este dacă nu nesatisfăcătoare, cel puțin inexistentă, din moment ce editorul ia 30%, tipografia ia 30% și difuzorul de carte ia 30%, autorului revenindu-i sub 7%, adică simboluri nesemnificative, pe măsură ce se vinde cartea. Numai așa se explică faptul că nu a mai apărut nicio carte despre culturism de la lucrarea lui CIORBĂ și CHIRAZI din Editura Publirom. Au mai apărut traduceri în editura Litera pentru un timp, dar se pare că Internetul care a acaparat atenția tinerilor sportivi a determinat scăderea interesului spre literatura tipărită.

Revistele despre culturism au avut un start excelent imediat după 1989, dar elanul a scăzut datorită faptului că ceea ce se publica nu reprezenta acel conținut absolut necesar celor care merg la sală, ei căutând lucruri foarte bine țintite care să le arate exact cum să se antreneze și mai puțin materiale propagandistice, fanteziste cu acele recorduri imposibil de atins sau cu reclamele exagerate incluse în paginile revistelor sau cu detalii chimice privind suplimentele, doar-doar conving pe cineva. Nici revistele, chiar dacă au avut o formă grafică excelentă, prin prețul ridicat și prin conținutul redus au determinat scăderea interesului pentru achiziționarea regulată.

Presa generalistă care a abordat și subiecte de culturism, a venit cu titluri care să șocheze, cu modalități incomplete de abordare și cu imposibilitatea de a localiza evenimentul în mod corespunzător. Numeroase articole a dat titluri inexacte ale manifestărilor sportive, nu au indicat anul în care se derula evenimentul, iar dintr-o abordare de neînțeles fotografiile erau prost încadrate, cât despre postere nici vorbă. Cum presa este orientată spre a prezenta fapte negative, căci lumea cască gura la așa ceva, a reflectat și despre culturism detalii legate de sancțiuni pentru utilizarea de steroizi, decese ale unor sportivi pedalând pe detalii dintre cele mai nesemnificative, dar cu interpretări colorate pentru mințile înfirbântate și multe alte aspecte aducătoare de rating.

Este cunoscut faptul că accesul la informație trebuie să se facă prin cel mult două click-uri, iar la noi această cerință este departe de a fi îndeplinită, drept care informația haotică despre culturism existentă în mediul online, în loc să faciliteze accesul la informație, îl îndepărtează pe cititor și determină reperarea de portaluri specializate devenite clasice precum bodybuilding.com 

Trebuie apreciați toți cei care scriu despre culturism și despre culturiști, dar se impune ca însuși culturiștii să treacă la elaborarea de materiale curajoase pe conturile lor de Facebook sau de pe alte rețele de socializare sau să-și facă singuri bloguri, căci în ziua de azi conținutul digital nu are costuri care să-i limiteze pe autori în vreun fel, mai ales în ceea ce privește textele, imaginile și clipurile, ca dimensiune.

(03 iulie 2020)