Costul unui credit

Sistemul bancar din  România este odios. Are reguli groaznice și funcționarii de acolo sunt inumani, nepregătiți, aroganți și lucrează neprofesionist.
Pentru fiecare dintre situații am dovezi scrise.
Prima dovadă: plateam o rata pentru mașina luată în leasing. Primeam mai multe documente de la banca din mahala. Într-o zi am plătit în Piața Romană la fosta Florărie și mi s-a dat o singură hârtie. Am crezut că a greșit doamna de acolo. Mi-a zis că femeia din mahala a greșit. Când am mers în mahala femeia a fost obraznică. Am reclamat-o la o șefă și nu i-a căcut bine obraznicei care era și proastă simultan. Am actele.
A doua dovadă: m-a pus dracul să fac un credit undeva pe Pallady la o bancă și aventurile prin acre am trecut merită o scriere pentru analele cu exemple negative. Ăia din magazinul cu mobile au greșit calculul cu un leu în plus. Eu am primit leul nemeritat. După un an trebuia să merg în Pallady să returnez leul. Costa metroul, cost autobuzul, pierdeam timp. Așa că am mers în spatele magazinului Eva la Bancă și am dat leul. Numai că efortul, formularul și transferul spunea doamna de acolo costa banca 10 lei. Am documentele.
A treia dovadă: era in Mall un anunț că am posibilitatea să cumpăr în rate dacă și numai dacă iau un card de credit la o bancă. Am făcut cardul. Am considerat sa plătesc în avans. Ei puneau suma undeva și nu o luau de acolo eu fiind dator daca nu mergeam să achit rata la termen deși o plătiasem în avans. Plăteam ca fraierul penalizări, dar nimeni nu-mi zicea. Am aflat pe căi ocolite de la o funcționară de la sucursala de lângă Biserica Italiană. M-am enervat și am vrut să lichidez, să închid contul. O altă aventură dintr-o hoție. Am documentele.
A patra dovadă: plăteam rate și funcționara din bancă lucra cu picioarele. Nu gasea documentele dar mă scotea restanțier. Primeam o scrisoare care însemna 16€. Când am terminat ratele, văzând proasta aia că am de ridicat bani m-a pus să fac o cerere în care rugam să mi se returneze banii mei, plătiți să acopăr incompetența și neglijența de acolo.
A cincea dovadă este legată de disprețul unei funcționare de la banca unde luam leasingul, care plecând în team building m-a determinat să revin luni cu o sacoșă cu bani că așa a vrut mușchiul ei deși vineri la ora când m-am prezentat eu ea era în program. Am și aici documente.
Așasea dovadă și a șaptea vizează indolența și înclinația spre șpagă a funcționarilor din banca unde îmi reînnoiam un card de credit din multele pe care le aveam.
Chiar în aceste condiții nenorocite, am fost nevoit să fac credit sau credite. Am facut la bănci nu la firme care dau credite in 24 de ore.
Costul unui credit CCR, se calculează simplu:
CCR = SIN + DOB + TFC
unde:
 SIN - suma inițială cerută;
DOB - dobânda care trebuie plătită;
TFC - tot felul de costuri impuse cam netransparent de bancă.
Politicile băncilor fac ca primele nenumărate rate să fie corespunzătoare plății dobânzii. Nici măcar nu dau dovadă de un pic de diplomație  în a masca rapacitatea unele bănci.
Concluzia: fără bănci nu se trăiește, băncile știu acest lucru și de aceea sunt nemiloase.

(4 martie 2016)