Am stat de vorbă acum vreo cinci ani cu o doamnă care este din Chile dar care a venit aici în vremea dictaturii lui Augusto José Ramón Pinochet Ugarte prin 1974 și a plecat de aici când s-a reinstaurat democrația acolo, după 1990.
Doamna mi-a povestit despre cum se alcătuiesc acolo la ea în Chile guvernele de tehnocrați și sunt urmate etapele:
- prezidentul se gândește la cineva, care acel cineva este un creier adevărat cu experiență prin USA și profesor pe la o mare universitate de acolo;
- cel nominalizat, agreat de sfera politică, își alcătuiește echipa tot din profesori și tipi cu experiență la marile companii din USA după care au trecut în învățământ;
- ministrii iau consilieri tot profesori de la marile universități din USA sau din Chile.
Acolo nu exista să-și angajeze neveste la cabinete sau copiii să și-i faca europarlamentari. Și consilierii pe probleme din parlament sau de la guvern sun specialisti autentici, nu terfeloage.
Spunea doamna aceea că orice problemă ar apare acolo, se formează o echipă de specialiști, ei dau soluții și politicienii aplică. Așa au rezolvat problemele din minele de cupru, așa au rezolvat problemele cu clădirile care să reziste la cutremure. La întrebarea firească pentru ea, bizară pentru mine, dacă profesorii universitari sunt folosiți i-am răspuns sec: NU.
Nu am cunoștință de o problemă pe care o echipă de cercetători să o filuat în studiu, să fi oferit dpuă sau trei variante și politicul să fi aplicat una dintre ele. Nu există în istoria noastră așa ceva.
Legile sunt făcute de neprofesioniști.
Strategiile sunt făcute de politicieni sau de cei foarte apropiați politicienilor.
Lipsesc experții pe probleme.
Toată lumea critică în loc să vină cu soluții.
Toți sunt deștepți în a da sfaturi.
Foarte puțini se implică.
A controla este foarte ușor. A preveni e buba.
Când lucrurile nu sunt construite pe baze reale, soluțiile sunt modeste, chiar foarte modeste.
În 26 de ani, Ioana Petrescu, fost cadru universitar la Universitatea Maryland, a devenit ministrul de finanyțe și a fost tocată mărunt și mitraliată la foc continuu, după ce a devenit ministru de finanțe. Nu-mi amintesc să fi fost cineva adus în guvern și să fi fost absolvent de o universitate prin USA si sa fi lucrat ca profesor în primele 10 universități din top 100. cele zece universități sunt:
01. Massachusetts Institute of Technology (MIT)
02. Massachusetts Institute of Technology (MIT)
03. University of Cambridge
04. Stanford University
05. California Institute of Technology (Caltech)
06. University of Oxford
07. UCL (University College London)
08. Imperial College London
09. ETH Zurich - Swiss Federal Institute of Technology
10. University of Chicago
Teoria este că dacă un politician sau oricare altcineva este mediocru, în niciun caz nu are cum să ofere soluții de înaltă calitate, ci numai și numai soluții mediocre sau chiar mizerabile.
În realitate, guvernul de tehnocrați de Dâmbovița, pus pe tavă s-a prezentat extrem de modest dacă stau să cuget și să mă gândesc la:
- modelul de 28 de ani propus pentru sănătate;
- doamna ingineră propusă pentru justiție;
- nenumărații funcționari veniți de la Brussels;
- lipsa unui program de start frumos, structurat și coerent;
- tăcerile prelungite și lipsa de acțiune;
- confuziile între refomare și înlocuire de manageri;
- concluziile că totul de dinainte a fost foarte rău;
- tăcerile prelungi și bâjbâielile consacrate;
- cimiliturile necontrolate ca jigniri specifice;
- plecările silențioase prin demisii și revocări.
Așa că în perioada care va urma, se va încadra în regulile banalului, ale can-canului și ale spiritul bășcălios de Dâmbovița, pentru că unora care vor simți toate efectele negative că anul acesta n-au absorbit un eurocent, nu le ramane decât să râdă a pagubă și a oale sparte. Nicio calamitate, cutremur sau război nu vin neanunțate și neînsoțite de altele.
(10 mai 2016)
No comments:
Post a Comment