Gaura de 10 miliarde

De câteva zile încoace se discută de un minus de 10 miliarde de lei în bugetul finanțelor generat de:

- neîncasări la ANAF;

- rectificarea pozitivă;

- prognozare optimistă;

- campania electorală.

Lucrurile sunt destul de neplăcute din moment ce acești bani ar fi fost utili să acopere măririle de salarii care deja au fost lansate și aprobate de Parlament.

Am observat că lumea nu înțelege niște lucruri, legate de instrumentele moderne cu care se operează în economie, în științele inginerești dar și în viața de zi cu zi. Teoria probabilităților este un domeniu de studiu care permite cuantificarea șansei ca un eveniment cu efecte pozitive să se producă, respectiv, care este riscul ca un eveniment cu efecte negative să aibă loc. Valoarea obținută crează numai o imagine, permite o fundamentare adăugând noi argumente în luarea unei decizii, dar nu pune în evidență o certitudine. Tot așa stau lucrurile și în cazul prognozelor. Prognozarea unei creșteri economice se face:

- în ipoteze stabilite și acceptate;

- folosind modele matematice;

- pe baza unor seturi de date;

- ca proces reproductibil.

Prognozele sunt:

- realiste dacă ipotezele de lucru sunt bine fundamentate, seturile de date sunt reprezentative și modelele utilizare au structuri care țin seama de evoluțiile precedente ale economiei; știind că în niciun caz nu va fi vorba niciodată de un sistem care fincționează fără inerție, ceea ce pe perioade foarte scurte este lejer de identificat modelul adecvat; riscurile legate de calitatea prognozei sunt date de lungimea redusă a seturilor de date;

- pesimiste dacă ipotezele de lucru sunt fundamentate pe involuții sau stagnări ale nivelurilor asociate unor factori de influență, seturile de date sunt reprezentative și modelele utilizare au structuri care țin seama de reținerile legate evoluțiile precedente ale economiei; știind că în niciun caz nu va fi vorba niciodată de un sistem care fincționează fără inerție, ceea ce pe perioade foarte scurte este lejer de identificat modelul adecvat; riscurile legate de calitatea prognozei sunt date de lungimea redusă a seturilor de date; în cele mai multe cazuri evoluțiile reale depășesc nivelurile prognozate, aducând bucurie celor care au fost rezervați;

- optimiste dacă ipotezele de lucru sunt fundamentate pe evoluții excesiv de favorabile ale factorilor de influență deși realitatea arată că asemenea evoluții nu s-au produs în realitate niciodată; seturile de date sunt reprezentative și modelele utilizare au structuri care nu țin seama de evoluțiile precedente ale economiei , ci de tendința ce se dorește a fi obținută; știind că în niciun caz nu va fi vorba  de un sistem care fincționează fără inerție se face abstracție de acest lucru și se acceptă ideia salturilor spectaculoase; pentru perioade foarte scurte este lejer de identificat modelul neadecvat care garantează atingerea obiectivului; riscurile legate de calitatea prognozei sunt foarte mari tocmai datorită ipotezelor și modelului ales, verificările oferind niveluri reduse de credibilitate.

În elaborarea de prognoze, modelele de calitate permit efectuarea a tot felul de calcule care să stabilească niveluri de factori de influență și cu atât mai mult să se vadă caracterul realist sau fantezist al prognozei.

Consider că nivelul la care s-a ajuns acum în construirea modelelor de prognoză exclude erori mai mari de + sau - 10% calculate la lungimea domeniului de variație al variabilei prognozate. 

Ceea ce este foarte clar este legat de faptul că:

- procesul de prognozare este reproductibil;

- lista ipotezelor de lucru există;

- produsele software de prognozare sunt accesibile;

- datele de intrare sunt disponibile;

- intervalul de prognozare este foarte, chiar foarte scurt.

Lucrurile sunt simple:

- se ia nivelul care a stat la baza deciziei rectificării pozitive;

- se iau datele de intrare;

- se ia modelul de prognoză;

- se fac estimări cu produsul software;

- se compară ceea ce se obține cu ceea ce s-a operat;

- daca ce s-a obținut diferă de nivelul cu care s-a operat este o problemă.

Grecia a avut ceva probleme de raportare de date statistice. În URSS era un institut care falsifica datele statistice. Manipularea cu prognoze este un lucru extrem de simplu, fără a fi periculos atunci când rezultatele se referă la ceea ce se va produce peste 50 de ani. Reproductibilitatea prognozelor permite însă perfecționarea de modele ca mod de dezvoltare a științei ciberneticii și nu ca mijloc de a acuza pe cineva că a greșit, dacă și numai dacă acela nu a supraevaluat rolul prognozelor în analiza economică și în fundamentarea deciziilor. Și dacă nivelul de creștere economică a fost stabilit și nu prognozat, problema de analiză economică are un cu totul alt conținut, căci nimeni nu se aștepta ca PNL să facă în 11 decembrie 2016 doar 22% și să nu se alcătuiască o majoritate de dreapta.

(11 ianiarie 2017)