Examenele din studenția de pe vremea mea

Nu contest că viața de student din ziua de azi este ușoară. Nu contest că examenele pe care le susțin studenții din ziua de azi sunt ușoare. Eu voi descrie aici cum erau examenele din vremea studenției mele, fără a face pe nebunul, fără a mă da rotund ce am făcut eu și cât de grozav și de erou am fost. Voi prezenta doar lucrurile așa cum au fost.

În vremea studenției mele mai toate disciplinele erau cu durata de un an și aveau fie 28 de cursuri, fie 42 de cursuri. Doar în anul întâi am avut în sesiunea de iarnă examene de 14 cursuri sau 21 de cursuri, căci aveam doar un semestru de studenție.

Pe vremea mea nu se dădeau examene sub formă de test grilă. 

Existau examene cu scris și oral.

Existau examene cu scris și se intra la oral dacă nota de la scris era mai mică dem 7(șapte).

Existau examene numai cu probă orală, mai ales acolo unde existau laboratoare.

Nu exista un procent privind ponderea activității din timpul anului și a celei din examen. Conta enorm aprecierea asistentului de la seminar.

Pentru a lua o notă bună la examen trebuia:

- prezență maximă la cursuri și la seminarii,

- realizarea referatelor și proiectelor,

- activitate la seminarii,

- să nu ieșim în evidență negativ la cursuri, 

- să ne documentăm ritmic în sala de lectură,

- să învățăm ritmic pentru disciplinele cu examene.

Era imposibil de rezolvat ceva învățând și lucrând în salturi. Lucrurile erau astfel stabilite încât nu exista posibilitatea de a recupera ceea ce nu a fost făcut la termenul stabilit.

Cine nu avea proiectul acceptat și predat la termen nu intra în examen.

Cine avea multe absențe la seminarii și la cursuri, nu intra în examen.

Cine nu avea activitate la seminarii trebuia să se aștepte la mari surprize la examen.

Subiectele de examen erau astfel concepute încât numai studentul care știa foarte bine cel puțin 80% din materie avea șanse de promovare, cel care nu cunoștea foarte bine acel 80% risca să rămână restanțier, căci subiectele din examen trebuiau cunoscute și nu se promova cu cunoașterea a două subiecte din trei. 

Totul era gândit la milimetru, ca studenții să învețe, neexistând posibilitatea de a avea job, căci prezența la cursuri și la seminarii era obligatorie, condica de prezență consemnând toată activitatea din punctul de frecvenței pentru fiecare student.

Pe vremea mea, notițele erau vaza căci ele conțineau elementele actualizate ale cursului. Era foarte greu să ai cursuri tipărite în proprietate căci erau scumpe, dar multe erau epuizate. Deci mersul la bibliotecă era esențial. Volumul de materie era atât de mare încât învățatul doar în sesiune era imposibil pentru un om cu putere de mucă și inteligență cu mult peste medie.

Nu-mi amintesc să fi avut colegi de grupă care să fi învățat doar în sesiune. Nu-mi amintesc să fi avut colegi de grupă care să nu fi stat zilnic cu orele în sala de lectură sau la laborator pentru a lucra la proiecte. Din punctul meu de vedere, punct de vedere împărtășit și de colegii mei de cameră și de grupă chiar, o restanță ar fi fost o adevărată calamitate, vecin cu repetenția, căci o restanță o atrăgea pe următoarea, mai ales că unele discipline din anii mari de studenție erau legate între ele.

Nu vreau să se înțeleagă de aici că eu munceam 25 de ore din 24. Dacă aveam 6 ore de cursuri și seminarii, în bibliotecă sau la laborator stăteam zilnic 3-5 ore, în funcție de ceea ce aveam de făcut, mai puțin sâmbăta și duminica. Eu aveam notițele mele, caietele mele de seminarii și caietele cu ceea ce lucram la bibliotecă sau la laborator. Căutam să nu cer notițele altora că nu le înțelegeam scrisul și eu mă enervez repede când ceva nu este pe înțelesul meu din prima. Dacă mi se cerea un caiet îl ofeream, dar numai celor care îmi inspirau încredere căci niciodată nu mi-a plăcut să risc cu lucrul meu.

Mi-am impus un mod de lucru de care m-am ținut și viața mi-a dovedit că nu am greșit. Inclusiv, aveam câteva superstiții pe care nu le-am neglijat, dar pe care nu le voi menționa aici pentru a fi catalogat necorespunzător, deși ele au făcut parte din viața mea.



(30 aprilie 2023)