Noi avem o vorbă: mai bine să fii coada frunții, decât fruntea cozii. Înseamnă că ar cam trebui să ne definim niște puncte de reper, pentru a face comparații corecte. Dacă procedăm altfel, riscăm să fim în afara regulilor jocului sau să rămânem niște necunoscuți, care credem despre noi că suntem cei mai buni, fără a ne cunoaște nimeni.
Crearea unor ierarhii artificiale, care nu au o bază reală reprezintă primul pas al comparațiilor nesemnificative. Să ne imaginăm cum la clasa a I-a din 25 de elevi, 15 elevi urcă pe scena celor care au obținut premiul întâi cu coronință, ceea ce ne duce cu gândul la o exprimare mai corectă de premii întâi cu coronițe. Este important că învățătoarea a găsit în clasa sa 15 elevi foarte buni, dar cel mai important lucru era ca ea să găsească pe cel mai bun elev, adică să existe un singur premiant întâi, un singur elev care s-a plasat pe locul al II-lea și desigur, tot un singur elev, pe poziția a III-a și tot așa.
Noi avem defectul de a ne auto-evalua dar fără a folosi criterii corecte, ci prin înfrumusețarea artificială a CV-ului, inducând ideea unor diplome cu denumiri pompoase, care însă la o analiză mai atentă arată că nu spun nimic, că nu înseamnă nimic, dar care au rolul de a deforma o realitate prin îmbrăcarea adevărului în hainele fals strălucitoare ale unei poleieli fără valoare. În multe CV-uri ale politicienilor mioritici apar că au absolvit facultăți din universități, fără să amintească de faptul că sunt universități de pe poziții de la 40 încolo din cele 75 de universități românești sau fără a spune că în ierarhiile mondiale acelea nici nu figurează sau sunt undeva după poziția 2.000 din cele 2.400 de universități evaluate. Unii posesori de CV scriu în loc de Stanford, Standford, din ignoranță desigur, deși acel CV era al unui candidat la poziția de ministrul al educației. Altul a inclus în lista sa de lucrări un articol plagiat 100% deși și el candida tot pentru aceeași poziție. proverbul prostul dacă nu e și fudul, nu e prost destul, se potrivește de minune unor astfel de personaje.
Este rezonabilă compararea care este semnificativă și de aceea, eu mi-am definit niște repere. Iau în considerare olimpiadele de vară sau pe cele de iarnă, unde sportivii care participă sunt deja selectați și ajung în finală numai câțiva dintre ei, iar medaliile le obțin doar cei mai buni dintre cei mai buni.
Tot așa stau lucrurile și cu oamenii care activează în domenii de bază ale științei. Iau în considerare pe cei care sunt laureați ai premiilor NOBEL, căci anual se atribuie doar un premiu NOBEL pentru literatură, doar un premiu NOBEL pentru medicină, doar un premiu NOBEL pentru fizică, doar un premiu NOBEL pentru chimie, doar un premiu NOBEL pentru economie, restul premiilor care se atribuie pe colo și pe colo sunt doar premii de consolare. Să nu uităm că și pe plaiurile mioritice se acorda un premiu foarte important unei personalități, dar frecușurile au fost atât de mari, căci nu s-a mai acordat.
Dacă se va reuși să se creeze un set de criterii care să pună pe picioare o scară reală a valorilor, se va reuși dezvoltarea unei atmosfere în care valorile autentice să penetreze în societate și să se impună exact acolo unde este locul lor, căci a crea pseudo valori și pseudo ierarhii este cel mai păgubos lucru care se întâmplă în societatea noastră. Aceste pseudo valori devin modele și la rândul lor contribuie la prăbușirea nivelului de apreciere din societate, cu efecte catastrofale asupra dezvoltării societății pe termen lung. Este un proces ireversibil, care are elemente de reglare doar în situații de catastrofă națională, exact așa cum a fost la debutul pandemiei și nici atunci.
(28 aprilie 2023)
No comments:
Post a Comment