Unii spun că dezinformarea este o știință. Alții spun că dezinformarea este o artă. În opinia mea, adevărul este undeva la mijloc, pentru că degeaba stăpânești teoria dezinformării citită dintr-o carte de știința dezinformării, dacă nu ai talentul să faci dezinformare astfel încât aceasta să fie un produs perfect, acceptat ca și cum ar fi o reflectare a realității exact așa cum realitatea s-a produs cu câteva ore sau zile înainte.
Dezinformarea și manipularea merg mână în mână, dar una este dezinformarea și alta este manipularea. Există manipulare prin dezinformare și există dezinformare pentru manipulare. Nu există nici dezinformare în sine și nici manipulare în sine, adică de dragul manipulării sau de dragul dezinformării.
Dezinformarea are rolul de a prezenta o realitate deformată sau o realitate creată, în vederea atingerii unui obiectiv. Se studiază grupul țintă și folosind tehnicile și metodele descrise în manualele de dezinformare este definit un mesaj care să se adreseze grupului țintă și care să-și atingă obiectivul stabilit.
Cel mai mult dezinformarea se urmărește ca fenomen și mai ales ca eficiență când este vorba despre războaie, căci părțile implicate în conflict, practică dezinformarea la scară foarte mare, atingând de multe ori dimensiuni grotești. Voi da un exemplu: presa de la începutul lui august 1944 vorbea despre succesele armatei lui ANTONESCU de pe front, dar realitatea era că Armata Roșie se apropia de București cu mare viteză. Jurnalele de film aveau imagini care să sublinieze tonul triumfalist ale crainicului care citea un text extrem de bine ticluit. Populația era dezinformată.
Televiziunile sunt instrumentul de dezinformare cel mai la îndemâna oricui își permite să plătească minutul de emisie. Acum mulți ani o soprană a fost huiduită la Scala, dar la televiziune s-a dat un mare succes, folosind secvențe filmate dintr-un alt spectacol. Un ochi avizat își dădea seama că e dezinformare, căci cortina nu era de la Scala.
(26 aprilie 2023)
No comments:
Post a Comment