Ce înseamnă să fii un om valoros?

La ora actuală, în societatea românească nu mai există nici valoare, nici ierarhie, nici onoare, nici criterii de departajare. Suntem bântuiți de stereotipuri din care rezultă că toți suntem buni, că toți suntem foarte buni, că toți suntem geniali și ca tacâmul să fie complet avea, stereotipul, ultimul, dar nu cel din urmă.

Românul are o vorbă: dacă degetele de la o mână sunt diferite, nu mai trebuie să ne mire nicio clipă că doi oameni sun t diferiți. În acest context, diferențele dintre noi există și trebuie să le acceptăm ca atare. Este mare lucru că suntem diferiți, căci dacă am fi identici ar fi fost o calamitate pentru omenire și dacă am fi fost cu toții identici ca frumusețe și ca inteligență, dar în egală măsură și identici în urâțenie și în prostie, tot o calamitate ar fi fost.

Noi trebuie să acceptăm că suntem diferiți și că avem comportament diferit în circumstanțe diferite, ceea ce este un mare avantaj, căci există nenumărate locuri diferite și a spune că un om este potrivit la locul potrivit, se datorează exact faptului căci suntem diferiți. Ar fi rău de tot dacă toți am fi excepționali pentru un domeniu, căci dacă acolo există un singur loc liber, concurența ar duce la ocuparea acelui singur loc și totul ar fi grozav, dar în societate există mult mai multe locuri libere și oamenii excepționali într-un domeniu, se dovedesc a fi nepotriviți să le ocupe, ceea ce ar duce la un impas greu de trecut.

Noi suntem cei care impunem criterii valorice, identificăm modalități de măsurare a gradului în care o persoană îndeplinește acele criterii valorice și tot noi suntem cei care realizăm ierarhizările. Ideea de bază este aceea de a accepta atât criteriile, cât și modalitățile de măsurare, cât mai ales rezultatele procesului de măsurare și de ierarhizare.
Voi lua un exemplu simplu și anume Olimpiada de la Montreal din 1976 când Nadia COMĂNECI a obținut acele note fantastice de 10 la bârnă. Acolo au fost:

- o echipă de arbitraj,

- criterii de evaluare bine definite,

- un număr de gimnaste selectate anterior,

- un proces de validare a rezultatelor.

După evoluțiile la bârnă a tuturor gimnastelor a rezultat o ierarhizare clară:

Nadia COMĂNECI               19,950

Olga KORBUT                      19,725

Teodora UNGUREANU.       19,700

Lyudmila TOURISCHEVA    19,475

Angelika HELLMANN.         19,450

Gitta ESCHER                        19,275

Noi trebuie să acceptăm că criteriile sunt relative, modalitățile de măsurare sau de evaluare sunt și ele relative. Ideea de bază este că noi trebuie să acceptăm criteriile, algoritmii de evaluare, modalitățile de măsurare și dacă suntem împăcați că ceea ce am făcut este un proces corect de evaluare și de ierarhizare, înseamnă că am reușit să stabilim o ierarhie valorică a indivizilor dintr-o colectivitate și acolo va exista un individ care ocupă prima poziție și va fi considerat că este cel mai bun, un alt individ care ocupă a doua poziție și tot așa, până se ajunge la ultimul individ din colectivitate. 

Trebuie să acceptăm că totul este relativ și schimbând criteriile de ierarhizare, schimbând echipa de evaluare, pentru o aceeași colectivitate de indivizi, rezultatele vor fi diferite. Dacă însă rezultatele ierarhizării rămân aceleași, înseamnă că indivizii din colectivitate sunt foarte bine structurați și scara lor valorică este stabilă.

Dacă am definit un obiectiv.

Dacă am definit un set de criterii.

Dacă avem o echipă de evaluatori.

Dacă dispunem de o colectivitate care face obiectul evaluării.

Dacă echipa de evaluatori aplică criteriile în mod corect, se va obține o ierarhizare a elementelor din colectivitatea supusă evaluării, dacă și numai dacă toată lumea acceptă criteriile, sistemul de evaluare, echipa de evaluatori și mai ales rezultatele evaluării. În caz contrar, nu vom vorbi niciodată nici despre ierarhizare, nici despre valoare, nici despre nimic și totul cade în derizoriu, devenind caricatural.

(21 aprilie 2023)