Să fim penibili până la capăt!

Am senzația că așa-zișii jurnaliști mioritici habar nu au cu ce se mănâncă jurnalismul din moment ce încalcă legi ale siguranței naționale. Ei fac același exces de zel pe care-l făceau jurnaliștii din RFG în 1972 după atentatul din septembrie de la Olimpiada de la München când toți  membri delegației din Israel au fost uciși. Atunci televiziunile făceau același exces de zel și transmiteau mișcările trupelor anti-tero, iar teroriștii urmăreau totul la televizor și își adaptau acțiunile în funcție de tot ceea ce vedeau.
Spun că așa-zișii jurnalism nu fac jurnalism, din moment ce de pe teren, cu un microfon în mână turuie tot felul de chestii indicând cu exactitate numărul de tancuri ce tranzitează țara, numărul de obuze livrate Ucrainei și tot felul de alte date, încât spionii ruși deja șomează, căci li se servește totul pe tavă de către televiziunile din spațiul nostru cel mioritic.

Din dorința unei așa-zise informări, așa-zișii jurnaliști livrează secrete care periclitează securitatea statului, căci ei nu au noțiunea transparenței reale. Este necesar șă știn că 13 autobuze îăntârzie în medie cu 10 minute în orașul X, că s-a scumpit kilogramul de cartofi în medie cu 15%, că temperatura la Sinaia va crește cu 4 grade mâine, de exemplu. Informăm populația și aceasta, pe baza informațiilor noastre are posibilitatea să ia decizii. În niciun caz, nu trebuie să fim transparenți cu ceea ce folosește altora, mai ales inamicilor noștri. Dar ca să fim penibili până la capăt, ne facem un titlu de glorie că turuim informații confidențiale pe post și părem că suntem interesanți și buni jurnaliști de teren, dar o luăm rău pe arătură.

Nimeni nu spune să nu informăm corect, dar ceea ce informăm trebuie să fie cu grijă selectat, pentru a nu încălca legi, ci pentru a-l ajuta pe telespectator să ia decizii corecte referitoare la acțiunile lui viitoare sau la modul în care își va folosi resursele de care dispune, în condiții cât mai bune pentru el. Îl învățăm.



(13 ianuarie 2023)