Eu sunt individul care nu are nevoie decât de o secundă pentru a-și da seama dacă lăutarul care să-mi cânte la nuntă este bun sau nu. Mă uit cum pune arcușul pe vioară. Din întâmplare, repet, dintr-o pură întâmplare, am ajuns pe TVR 1 azi la oră de maximă audiență și am urmărit cam 30 de minute din viața mea scamatoriile mediocre ale unora care-și zic cu emfază parlamentari sau guvernanți.
În luările lor de cuvânt în loc să vorbească despre buget, și-au adus unii altora acuze, asemeni unor copii retardați care se bat pe jucării, deși fiecare are în mâini exact aceeași jucărie, dar au impresia că jucăria celuilalt este mai mișto, deși jucăriile, reăet, sunt identice.
Mă așteptam ca toți să vină cu idei. Să fii plătit cu bani mulți pentru a spune măscări jenante, este penibil, aiurea, trist, inacceptabil, grotesc și metaforic. Noi, românii avem o vorbă: unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Așa este, căci în urma votului a ieșit exact ceea ce a fost pe buletinele de vot, nimic altceva. dacă partidele au pus incompetenți, evident, nu avea cum după numărarea votului să iasă marii specialiști, oamenii de onoare, ci acolo în marea sală se găsește reflectarea fidelă a ceea ce societatea românească are de oferit acum în anul 2021, căci așa au dat zarurile din 6 decembrie 2020.
Regret că mi-am pierdut cele 30 de minute din viață urmărind aiurelile din parlament. Este adevărat că acolo era și un pic din textele lui CARAGIALE, dar nu cât trebuia, iar interpretările era jalnice, fără vibrație, fără simțire, fără viață, fără talent, fără nuanțe, fără gestică amplă, adică o reprezentație de cămin cultural din anii proletcultismului crâncen al anilor '50.
(22 februarie 2021)
No comments:
Post a Comment