Evident că toți ne naștem egali. În viață, toți suntem diferiți. Unii sunt bărbați și altele sunt femei. Unii dintre noi suntem bruneți, alții suntem șateni și sunt alții care sunt blonzi. Dintre bărbați unii rămân cu părul pe cap, alții chelesc. Și unii și alții tot bărbați rămân. Unii sunt mai înalți, alții sunt mai scunzi.
Pentru a evolua, societatea a introdus criterii de performanță care fec să fim diferiți între noi.
La școală se dau note.
În sport se fac măsurători cu cronometru.
În fabrică se numără piesele realizate.
În agricultură se numără tonele de grâu realizate de un țăran.
În zootehnie se numără capetele de porci crescute de un fermier.
La mulți se numără banii din conturi.
Unii își numără facultățile și masterele terminate.
Scriitorii își numără volumele publicate.
Librarii numără volumele vândute.
Pe baza cifrelor care rezultă se stabilesc clasamente. Așa se explică faptul că la școală există premianți, în facultăți există bursieri și șefi de promoții, iar în producție există diferențieri la salarii, căci muncitorul care face mai multe piese, câștigă un salariu mai mare sau așa ar trebui să se întâmple.
De la un timp se vorbește de discriminare. Un om este discriminat atunci când îndeplinește condițiile definite inițial și nu i se permite să participe la derularea unei competiții în care el trebuie să arate că dispune de calitățile pentru a fi inclus în colectivitatea care organizează selecția.
Dacă un regizor care vrea să monteze un balet organizează o competiție și impune ca la concurs să se prezinte balerini cu înălțime cu prinsă între 180 și 190 cm, greutate cuprinsă între 80 și 85 kg, vârstă cuprinsă între 23 și 30 de ani, să fi jucat rolul X din baletul Y de cel puțin 100 de reprezentații, înseamnă că a definit condițiile inițiale. Un balerin care nu este admis la concurs deși îndeplinește toate condițiile, doar el are dreptul să se considere discriminat. Regizorul are concepția lui despre spectacol ca act artistic și orice abatere de la condițiile definite îl scoate din acea concepție și nu mai garantează nici calitatea și nici valoarea actului artistic.
Un director muzical care montează opera Lakmé de DELIBES va căuta o soprană de coloratură care să cânte lejer aria clopoțeilor, acolo unde anumite note nu orice soprană de coloratură chiar are capacitatea să le atingă ca Mado ROBIN, Joan STHERAND, Silvia VOINEA, Natalie DESSAY, Maria CALLAS, Sabine DEVIEILHE sau Lili PONS acele note foarte ridicate. Dacă se prezintă 100 de soprane și niciuna nu îndeplinește condiția de a obține acele note foarte înalte, niciuna dintre ele nu va fi discriminată dacă nu este acceptată să intre în selecția pentru interpretarea rolului principal din operă. Înseamnă că niciuna din cele 100 de soprane nu au îndeplinit condiția predefinită de a intra în competiție. Totul este ca respectiva condiție să fie complet și corect definită ca să facă departajarea obiectivă. Este ca la un concurs de admitere unde vin 300 de concurenți pe 50 de locuri. se dă o lucrare scrisă din materie bine stabilită, respectând conținutul bibliografiei, fără ambiguități la definirea subiectelor și mai ales la evaluare. După evaluarea de către 3 evaluatori a fiecărei teze se face ierarhizarea și se stabilesc cei 50 de ocupanți ai locurilor. Procesul este perfect dacă nu apar contestații. După trecerea etapei contestațiilor rezultă cei 50 de ocupanți ai locurilor scoase la concurs. Cei 250 de candidați care nu au reușit nu au fost discriminați. Ei au fost acceptați să intre în competiție. dacă mai era un candidat care îndeplinea toate condițiile, inclusiv de a se înscrie în intervalul stabilit și nu participa la concurs, doar acela era discriminat.
(08 februarie 2021)
No comments:
Post a Comment