Se zice că Elena CEAUȘESCU ar fi cerut numărului de doctori în științe, fără să specifice ce fel de doctori. Slugile ei, suficient de tâmpite au numărat doctorii în științe de la începuturi până la momentul cu pricina. A ieșit un număr cu mult mai mare decât cel al doctorilor din USA, căci acolo sunt luați PhD în viață. Așa s-a hotîrât ca admiterea să se dea o dată la 5 ani, ca să mai echilibreze cât de cât numărul de doctori. Dacxă i-ar fi dat numărul doctorilor în științe în viață, cred că decizia cu admitere la 5 ani nu s-ar fi dat și s-ar fi păstrat ritmul normal de admitere și fluxurile de atunci ar fi curs firesc.
După 1989:
- doctoratul a devenit învățământ de masă,
- au dispărut criteriile de admitere la doctorat,
- a crescut foarte mult numărul conducătorilor științifici,
- s-a scurtat stagiul doctoral la 3 ani obligatorii,
- au fost reduse sarcinile de pregătire ale doctoranzilor,
- criteriile cantitative au devenit esențiale,
- decretul cu stagiul doctoral a devenit relaxat,
- plagiatul a explodat în ritm galopant,
- tinerii valoroși se jenează să facă PhD,
- numărul titlurilor de doctor retrase e mare,
- temperarea zeloșilor se face cu software antiplagiat.
Era normal ca începând cu anul 2005 când s-a impus ca la depunerea tezelor de doctorat să existe și teza pe un CD sau încărcată pe un server, să fie create arhive cu tezele de doctorat cu drepturi de autor, exact cum sunt cărțile în bibliotecile virtuale, cu acces liber oricui dorește să studieze ceva anume. Nu s-a întâmplat așa ceva pentru că au existat motive, de ordin pudic mai ales, căci nuditatea științifică spune multe atunci când este depistată ca în povestea împăratului fără țoale pe el din povesirea lui H.C. ANDERSEN.
Are cineva curajul:
- să impună criterii calitative la admiterea la doctorat?
- să cearnă conducătorii științifici să crească exigența?
- să facă stagiul doctoral ca acolo unde PhD e ceva?
- să transparentizeze întreg stagiul doctoral?
- să generalizeze utilizarea de software antiplagiat?
- să introducă obligativitatea continuării cercetării?
- să elimine doctoratul ca autoperfecționare în sine?
- să separe instituțiile de licență, de PhD și de muncă?
- să frâneze reciprocitățile specifice dinastiilor?
Nodul PhD este mai ceva ca nodul gordian, căci este cu mult mai încâlcit și colcăielile din el sunt cu elemente de rezonanță și cu interese mult mai profunde decât am crede, din moment ce un titlșu academic generează facilități uneori greu de imaginat, de natura unor rente cu iz de invitație la huzur.
Leg totul de onoare. Neajunsurile și cârpelile sunt rezultatul lipsei onoarei, care a dus la relaxări a tuturor criteriilor și oamenii lipsiți de realism, de calități reali și mai ales de onoare s-au și cococțat acolo foarte sus, obținând în condiții bizare ceea ce nici în visele lor cele mai colorate nu și-au imaginat că vor obține, adică titlul de doctor în ceva, fără a aloca 10 ore de muncă pentru fiecare pagină a tezei, așa cum este normal, căci soluțiile originale nu pică din cer și nu apar la comandă, chiar dacă banul joacă rol de baghetă magică, iar zâna bună este ușor lihnită de foame și face rabat de la orice norme de morală la o adică.
(26 februarie 2021)
No comments:
Post a Comment