Acum să zicem 40 de ani am umblat să obțin un transfer al unui elev de la un liceu de pe platforma Pipera la un liceu dintr-un cartier rău famat. Aveam cererea semnată de solocitant, iar eu nu făceam altceva decât să bat pe la uși și să merg cu sărut mânuța de colo-colo pentru a obține transferul.
Surpiza nu a fost deloc mică atunci când am văzut cum sunt plimbat de la unul la altul pentru a obține:
- un aviz oarecare,
- un punct de vedere,
- o rezoluție.
Într-un târziu, când am ajuns unde trebuie, am obținut printr-un telefon semnătura mionune care a rezolvat totul. Pe cerere erau 16 avize favorabile sau rezoluții sau aprobări, în loc de două semnături, adică semnătura directorului care îl accepta pe elev și, respectiv, semnătura directorului de unde pleca elevul. Cel unde sosea semnase, dar cel de unde pleca nu semna din simplul motiv că a pierde un elev însemna a avea o scădere de efectiv care se răsfrângea negativ în indicatorii cantitativi ai liceului.
Când lucrurile nu sunt clare, evident, se intră în caruselul formalităților, al birocrației duse la absurd. Fiecare se crede stăpân pe moșia lui și alții sunt sclavi a căror evoluție depind de ei, iar ei știu acest lucru și se poartă discreționar. Dacă ar exista fluxuri clare, proceduri simple, omul ar cunoaște exact ce are de făcut. În cazul transferului elevului trebuie să fie o procedură care să spună că elevul:
- face o cerere,
- cererea este aprobată de cel ce primește pe elev dacă are loc disponibil,
- cererea este semnată de luare la cunoștință de directorul de la care pleacă elevul, nu aprobată,
- documentele circulă între licee într-un termen de 30 zile să zicem,
- se face înscrierea elevului la noul liceu și punct.
Birocrația are la bază lipsa de responsabilitate a celor puși să rezolve efectiv probleme și tratarea cu un subiectivism condamnabil a problemelor, pentru că ei nu au interes să rezolve, ci asemeni unor torționari, își folosesc puterea și funcția pentru a-l chinui pe solicitantul care în mintea lor este cel care nu are niciun drept, ei fiind atotputernicii pe felia lor.
Și acum, când se face o lichidare, cel ce pleacă din instituție primește fișa de lichidare și trebuie să meargă pe la toate serviciile unde i se semnează și i se aplică ștampile din care rezultă că nu are debite. Numai după aceea respectivul primește documentația și pleacă din instituție. În mod normal, în condițiile informatizării încă din 2005 ar fi trebuit să existe la servicul resurse umane o aplicație care prin accesare să se vadă că solicitantul are sau nu debite și de acolo să i se dea documentele să plece, exact ceea ce nu se întâmplă, deși informatizarea există și mai în toate birourile sunt computere fiabile. Păcat că nu există apliocații informatice adecvate și nici cine să le facă, dar nici cine să le ceară ca mai apoi să le utilizeze.
(19 februarie 2021)
No comments:
Post a Comment