Nu voi scrie aici despre liberalul Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI, nici despre academicianul Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI, ci despre autorul cărții Elemente de neurocibernetică, scrisă împreună cu Edmond NICOLAU, de 301 pagini, apărută în 1967 în Editura Științifică din București.
În acele timpuri eram student în anii mari de facultate și Edmond NICOLAU îmi era profesor la disciplina Cibernetică economică. El a scris multe cărți, dar cartea scrisă de un inginer și de un om de medicină mi s-a părut un lucru fabulos, căci pentru prima dată vedeam și eu ce înseamnă interdisciplinaritate.
La momentul publicării cărții, Edmond NICOLAU era un bărbat de 45 de ani, renumit profesor universitar, iar Constantin BĂLĂCEANU era și el un bărbat de 44 de ani, un nume în neurologia acelor vremuri. Când doi tipi de excepție se întâlnesc să realizeze un proiect, cu siguranță va rezulta ceva măreț, care să reziste în timp.
Am citit cartea aceea pe nerăsuflate, deși era de un nivel foarte special, căci la acea vreme aveam și eu ceva cunoștințe de la cursul predat de Edmond NICOLAU, care venea cu un teanc de cărți, citea din ele deși erau în vreo 3 sau 4 limbi străine și făcea un curs magistral. Partea de neurologie era și ea prezentată sugestiv, iar conceptul de neurocibernetică, așa cum ei l-au definit, consider că și azi este folosit, fără prea multe modificări, modificări inerente în contextul definirilor noi specifice genomului și a descoperirilor ce au urmat anului 1967 când a apărut cartea.
Dacă am fost contemporan cu doi savanți autentici, Edmond NICOLAU și Constantin BĂLĂCEANU, au fost aceia.
(26 februarie 2021)
No comments:
Post a Comment