Auzind puzderia de cântece submediocre de la posturile de folclor de pe televizor, m-am gândit la versurile Lui George COȘBUC din poezia Cântecul fusului:
Eu mi-am făcut un cântec
Stând singură-n iatac
Eu mi-am făcut un cântec,
Şi n-aş fi vrut să-l fac.
Dar fusul e de vină
Că se-nvârtea mereu,
Şi ce-mi cânta înainte
Cântam pe urmă eu.
Făcătorii de folclor de azi:
- nu au iatac,
- nu mânuiesc fusul,
- au grave lipsuri de cultură,
- aleargă după bani,
- folosesc scheme facile de versificație,
- se prăbușesc în propriile stupidități,
- chiar cred că scriu versuri.
În realitate, au producții de duzină, comune deci, care sunt foarte departe de un act artistic normal, pentru că tot ceea ce fac este sub presiunea banului, a dorinței cu orice preț de a ieși în față repede, abrupt și mai ales eficient, cu costuri minime, inclusiv la consumul de talent, de inteligență și de inspirație. În vremurile comuniste revista literară Luceafărul publica în ultimul număr de decembrie al fiecărui an cele mai proaste poezii pe care le primeau ei la redacție de la dibeșse persoane. Comparativ cu acele versuri tâmpite, ce se aude ieșind din gurile rujate sau din burțile umflate ale unor soliste/soliști de așa-zis folclor, arată că este posibil să se coboare ștacheta și mai jos și ei o fac cu sârg și îndârjire, pentru a evidenția că drumul din rău spre mai rău e liber.
23 februarie 2021)
No comments:
Post a Comment