Noi, ca specie umană suntem acaparați de tot felul de superstiții. Dacă ne taie pisica neagră calea este semn rău și ca să atenuăm din efect, facem trei pași înapoi. Dacă vedem un popă dimineața, precis nu ne merge bine. Ne închinăm și scuipăm în sân.
Ca să ne meargă norocul, dacă am avut succes la un examen, nu ne mai schimbăm cămașa, șosetele și chiloții pentru a păstra norocul. Se întâmplă ca atunci când cineva ne supără, fie în gând, fie cu voce tare să-i zicem ceva, adică să gândim rău despre respectivul, pentru a ne răcori cumva. Dacă respectivului nu i se întâmplă niciuna dintre chestiile zise de noi la nervi, asta este. Dacă însă i se întâmplă ceea ce am gândit sau ceva pe aproape, ne și imaginăm o forță care a aranjat lucrurile după voia noastră și ceea ce am gândit s-a produs, pentru că am avut dreptate, nu am fost vinovați și totul a venit ca o compensare.
Ar trebui să ne gândim la teoria probabilităților cam așa:
- luăm în considerare M evenimente independente unele de altele,
- un evenimant se produce exact cum ne-am gândit sau nu se produce sau se produce cumva pe aproape,
- de teama de a nu ni se întoarce răul, importanța soluției nefericite pentru rrespectivul este mică.
În acest context avem:
M evenimente independente,
0,66 probabilitatea de a se produce ceea ce am gândit,
0,33 coeficientul de importanță pentru evenimente nefericite,
deci probabilitatea P(M; 0,66; 0,33) va depăși statistic 0,8 ceea ce ne va poziționa în situația de a fi un fel de oracole în ale concordanței între gânduri și evenimente viitoare, obținând o oarecare încredere aiurea în puterile noastre de a pătrunde dincolo de ordinea firească a lucrurilor și de a interveni în cursul de derulare a evenimentelor, mai ales în cazul persoanelor care sunt pentru noi adversari, iar noi suntem lipăsiți de puterea de a ne apăra, ceea ce ne duce spre direcții vecine cu ocultismul.
Și în viața politică, dar mai ales în viața politică astfel de evenimente, independente unele de altele, prin forțarea împrejurărilor, dar mai ales prin asocierea forțată de atitudini de evenimente, printr-o selecție bine ticluită, crează lanțuri de cauzalitate ce devin atât de puternice încât lumea le ia de bune și le trataează ca teorii ale conspirației. Așa cum s-a întâmplat întotdeauna când s-a căutat o explicație cât mai fundamentată a unor realităîți complexe, a fost mai ușor de a le pune pe seama unor factori externi primirdiali, decât de a merge cu raționamentele mai departe și de a vedea că între acțiuni independente, nu există nicio legătură de niciun fel, ci sunt rezultatul unor întâmplări, întâmplătoare, ca să zic așa.
Să ne aducem aminte de Nicolae CEAUȘESCU care vorbea în decembrie 1989 de forțele străine destabilizatoare. Să ne aducem aminte de cântarul de aur al lui Zoe CEAUȘESCU. Să vedem cum s-a soluționat problema cu teroriștii de la Revoluție. Nici în vremurile de azi lucrurile nu sunt altfel căci guvernul mondial, oculta și alte construcții virtuale vin să explice n-tuple de evenimente care s-ar corela cumva și care sunt legate unele de altele, deși toate sunt rezultatul unor întâmplări independente, fiecare avâd cauze specifice. Numai mintea noastră în momente de relaxare totală face legături dintre cele mai excitante și determină concluzii spectaculoase, dar care se dovedesc nimic altceva decât un castel de cărți de joc care se dărâmă la cea mai mică adiere de vânt căci nu are fundament solid.
(27 februarie 2021)
No comments:
Post a Comment