Se știe desigur că nanotehnologia a atins niveluri nebănuite. Vedem cum niște roboței intră pe artere și pe vene și fac diferite chestii. Vedem cum în niște chestii minuscule se află de fapt memorii de mulți Tb. Este impresionant.
Ani în șir s-a vorbit despre computerele care au componente ce provin din celule, iar memorarea să aibe schimbarea radicală a principiilor. Încă nu s-a reușit alipirea naturală a unei componente realizată de om cu o componentă biologică, iar ambele să formeze un tot unitar, ca și cum nu există o diferență de funcționalitate între ele, să zicem creșterea prin multiplicare.
În acest context, nanotehnologia acestor decenii rămâne ăn continuare cu unele limite ale ei, iar teoriile cu schimbarea ADN-ului sunt doar teorii, pentru că omul a reușit să sintetizeze otrăvuri, viruși și să potențeze radiații. De la acestea până la cipuri autonome este un drum foarte lung. Cred că doar în următorii 30-50 de ani ar fi posibil să se ajungă atât de departe.
Ar fi de dorit să existe cipuri care umblă la ADN pentru că acolo se află secretele dimensiunii limitelor umane și aici mă refer la inteligență, dar și la mecanismele de deteriorare celulară.
(06 februarie 2021)
No comments:
Post a Comment