Mâinile în poze

În pozele cu diferiți candidați vedem cu țin mâinile și ne dăm seama cu cine avem de-a face. Cel ce ține:

• mâinile îndreptate spre noi ca și cum ar cere ceva cerază proasta senzație că se roagă să-i dăm ceva, ceea ce nu se cade să facă unul care vrea să fie la dispoziția noastră dacă va fi ales;
• o mînă cu două degete îndreptate în sus iar celelalte îndoite la opozabil, ne duce cu gândul la o poză foarte cunoscută din icoane, iar cel ce vrea să fie ales, în niciun caz nu este pe poziția ca să ceară liniște și pace sufletească;
• mâna cu degetu de good point arată că deja avem în față un Cioroianu mai mic, oricum nu în fașa regelui Spaniei; este poziția nefericită, căci evidențiază un raport care nu există între el și cel căruia îi cere votulk;
• degetul arătător spre cel ce privește poza dă senzația că ceartă, că vrea să impună ceva și este o ideie jalnică să facă acest gest și urât și neinspirat;
• mâna la chipiu în semn de salut oferă o convenție deloc gustată;
• cel ce ține mâna cu arătătorul unit cu opozabilul ca un zero  în semn de OK dă senzația de șmecherie și nicidecum de siguranță în cooperarea viitoare.

Pozele fără conotații subliminale sunt cele mai semnificative și gesturile făcute cu economie sunt apreciate. O privire clară, sinceră și o poziție a capului care să arate verticalitate, hotărâre și mai ales sinceritate, fac cu mult mai mult decât un gest aiurea făcut cu mâna.

(11 iulie 2016)