Două cauze probabile

Pe drumul București - Giurgiu, pe o lungă porțiune erau niște chestii care făceau circulația destul de greoaie, cică s-ar fi lucrat. Aiurea! Nu lucra nimeni. Când se antamează o lucrare de drumuri trebuie ca în contract să existe niște clauze precum:

• durata de execuție limită maximă;
• penalizări usturătoare la depășiri;
• imposibilitatea de a prelungi;
• lucru în 3 schimburi,
• semnalizări obligatorii.

Atmosfera dezolantă de pe aceste șantiere face ca totul să pară și mai rău decât este în realitate. Podul construit de Apolodor de Damasc, cred că a fost făcut cu mult mai repede decât repară niște mototoli podul de la Giurgiu, de ai senzația că vezi un film la relanti.

Explicațiile sunt simple aici:

• managementul este foarte, foarte, foarte prost;
• lipsește forța de muncă, pentru că omului îi convine mai mult ajutorul social decât un salariu de mizerie, cum e salariul minim pe economie.

Așa cum stau lucrurile, economiștii lui pește fac numai trăznăi, nu calcule de eficiență. Un drum care s-ar face într-o lunp cu 100 de muncitori bine plătiți și cu un management bun, se face în 2 ani cu muncitori plătiți prost, cu management de cacao și cu costul de 5 ori mai mare, pentru că se plătește nu ce se lucrează, ci prostia în stare pură și nealterată.
Unde creier nu e nici calitate nu e, adică nimic nu e. Este pârjol, neamule!

(11 iulie 2016)