Cine dă primul cu piatra?

În problema plagiatului îmi aduc aminte de altceva. Era un milițian care avea același nume cu un personaj comic de tv. Omul s-a simîit ofuscat. A sunat la o emisiune și și-a varsat năduful. În final s-a dovedit că el avea o diplomă falsă care i-a permis ascensiunea. A pierdut to. dacă tăcea, filosof rămânea.

În chestiunea plagiatului, îi apucă pe căte unii deontologia și încep să facă judecăți de valoare. Eu respect valoarea..

Să nuvorbească despre doctorat și ăia care nici măcar nu știu cu ce se mănâncă așa ceva!

Să nu vorbească despre plagiat vreun plagiator nedovedit încă!

Să nu vorbească despre un plagiat în domeniul X unul care lucrează în domeniul Y!

Să nu vorbească despre plagiat un plagiator dovedit deja!

Să nu vorbească despre orice, oricine dacă habar nu are despre ce vorbește!

Lecții de moralitate nu au voie să dea pârnăiașii și borfașii de rând!

Cestea fiind zise se pune problema cine dă primul cu piatra. Erau niște povestioare arabe care ziceau că o persoană trebuia omorâtă prin lovire cupietre de către femeile care-l și condamnaseră. Ultima sa dorință a fost ca cea care va arunca prima cu piatra să fie cea mai proastă dintre femeile de față.

Așa a scăpat omul de moarte.

Deci și cu doctoratele la analiză tot cam așa stau lucrurile. Este important cum se pornește procedeul de a identifica un plagiat. In opinia mea:

- mai întâi trebuie definit ce e ăla un plagiat, că nu se știe nici acum ce e aia;

- după aceea trebuie arătat cum este evidențiat un plagiat, că nu e ca făcutul mămăligii;

- trebuie arătat ce se întâmplă dacă este descoperit plagiatul, adică trebuie arătate consecințele;

- se zice clar cum începe și cum se termină totul.

In rest e rating, scandal, bârfe și chibițărie, iar știința, vai de ea, va suferi în tăcere și noi vom fluiera mulți ani de acum înainte a pagubă că nu avem și noi un laureat al premiului Nobel lucrător la Ghimpați, Afumați sau la Cuca Măcăii sau într-un laborator științific sătesc, acolo unde violatorii își fac nestingheriti de cap și unde oamenii nici nu știu că trăiesc în România sau nu știu care sunt zilele săptămânii.

Și totusi trebuie început cu ceva și eu zic:

• un număr foarte restrans de doctori în ceva să se supuna analizei 6 luni;
• în cele 6 luni tezele lor, articolele lor să fie măcelărite de oricine oriunde;
• după cele 6 luni cei care se dovedesc originali, puri să fie declarați repere morale;
• aceste repere să fie instanțele care hotărăsc dacă e sau nu un plagiat.

Numaoi așa se vor liniști apele și se va dezvolta o atmosferă de promovare a valorilor. Fără repere și fără instanțe supreme se lasă loc oricărei interpretări arbitrare până la vulgaritate.
În toate trebuie să existe un moment To. Fără un început pus pe baze corecte mocirleala continuă și nu se obține niciun rezultat. Sunt lucruri unde dreptatea este data de alte instanțe, acelea științifice. Cine se substituie unor judecăți de valoare științifică va coborî în bezna Evului Mediu, iar Inchiziția iese din zona amintirilor negre și revine în cotidian.

(02 aprilie 2016)